Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Un gest unic în istoria lui Real Madrid » 659 de inimi

Don Alfredo di Stefano a donat Realului toate obiectele de valoare pe care le-a adunat în viaţă. Acum şapte ani, Madridul îl ţinea în viaţă

Răspunsese din prima. Recunoscuse vocea blîndă. „Presi, dacă ai niscaiva timp, poţi, da, te rog, […]

duminică, 19 februarie 2012, 10:50

Don Alfredo di Stefano a donat Realului toate obiectele de valoare pe care le-a adunat în viaţă. Acum şapte ani, Madridul îl ţinea în viaţă

Răspunsese din prima. Recunoscuse vocea blîndă. „Presi, dacă ai niscaiva timp, poţi, da, te rog, mîine, pe la mine? Da, da, pe acasă! Gracias!”. Nu ştiuse ce să creadă. O fi ceva de rău?

Se liniştise cînd îl văzu. În baston, respirînd ceva mai greu, dar „verde”, ca întotdeauna. Cu cealaltă mînă îl luă de după braţ. „Presi, am stat puţin să mă gîndesc. Unii mi-au spus să deschid cu ele un muzeu. Alţii, să le scot la licitaţie. Banii, nu pentru mine, pentru nişte viitori fotbalişti, poate. Am 86 de ani, voi sînteţi tot ce am mai bun pe lume, nu-mi trebuie altceva. Aşa că… Ia-le, ia-le tu pe toate! Am aşteptat să te întorci, Presi, am aşteptat să te întorci! Realul mi-a dat totul, acum vreau să-i dau şi lui ceva la schimb. Ia-le!”

659 obiecte personale ale lui don Alfredo di Stefano, marele don Alfredo di Stefano, sînt donate preşedintelui Florentino Perez. Stau aşezate, frumos, în cutii, cu explicaţii „foto” la fiecare. „Ţii minte, Presi, la Valencia, în 2005, cînd era să-mi pierd motoraşul? Cînd m-au operat pe cord, cu alea patru by-passuri, cînd tu ai dormit pe scările spitalului şi cînd ai spus că dacă păţesc ceva dărîmi clădirea? Că fără mine Realul n-ar mai exista? Ei bine, presi, atunci mi-ai dat o inimă nouă. Acum v-o dau înapoi!”

Fotbalistul-istorie
Perez, omul cu 1,9 miliarde de dolari avere, tremură. „Uite, aşa, ca un ghid. Asta e o batistă. E galbenă pentru că pe ea am plîns. E din septembrie 1953. Da, da! Debutul la Real, meciul cu Nancy, pierdut. Am plîns de ciudă. Şi asta, uite, poza aceea faimoasă, cu Jose Mangriñan, meseriaşul Valenciei, omul care m-a ţinut de n-am atins mingea”. Merge, explică şi se aprinde, ca şi cum ar da iar să intre pe gazon.  «”Ştii ce e asta? O pagină dintr-un ziar, cu titlul:N-a jucat la nici un Mondial!». Da, Presi, n-am jucat…Uite, uite aici, cu soţia, Sara, şi cu cei şase copii, toţi cu echipamente de Real. 55 de ani am fost căsătorit cu ea, Presi, 55 de ani! Cu voi, mult mai mult…Mult mai mult…Şi tricoul ăsta, al lui Amancio. Cînd a intrat în vestiar, era prin ’62 cred, a cerut un echipament. L-am văzut, aşa, mai băgăcios. Mi-a plăcut, de ce să mint? I-am aruncat un tricou. L-a luat. S-a uitat la el şi mi-a spus: «Alo, păi, nu are siglă, nu are nimic!». L-am tăvălit niţel: «Băiete, ca să primeşti emblema lui Real trebuie să transpiri vreo 10 ani!». Aşa i-am zis, Presi, aşa i-am zis. A adunat vreo trei sute şi jumătate de meciuri. Cînd s-a retras, a venit la mine. «Don Alfredo, am băgat 14 ani. Îmi brodaţi şi mie o siglă?». Ăsta e tricoul…

Realul l-am pus în muzeu. Sau invers?
Mai face doi paşi. „Nu le-am ştiut pe toate, aşa că le-am dat unor băieţi, la cercetat. Sînt organizate pe ani, pe evenimente. Tot ce am avut eu merge, acum, către voi!”. Fără respiraţie, Perez ajunge la poartă. Deja ştie pe cine trebuie să sune. O aripă a actualului muzeu Real Madrid de pe „Bernabeu” trebuie extinsă. Urgent!

Îl sărută pe obraz pe don Alfredo. Bătrîna „Săgeată” se întoarce spre casă. La jumătatea cărării, se opreşte. Aici odihneşte o statuie. Cu o minge! Cîţi fotbalişi au, în curte, o statuie cu o minge? O mînă o are pe baston, cealaltă, pe pentagoanele albe şi negre. „Gracias, vieja, gracias! Mulţumesc, bătrînico, mulţumesc!”

În 2005, Realul i-a dat o inimă. În 2012, i-a dat-o înapoi. Cu o dobîndă de 659!

museu.jpg
În Muzeul lui Real Madrid e reprodusă scena semnării contractului lui Di Stefano, cu preşedintele Bernabeu stînd la birou

di-stefano-ferguson-1983.jpg
O poză istorică din 1983! Di Stefano împreună cu Sir Alex Ferguson

990103.jpg
Perez a născut „galacticii”. Di Stefano apăruse cu 50 de ani înainte…

Comentarii (61)Adaugă comentariu

robbie (1 comentarii)  •  21 februarie 2012, 16:39

mandru ca acest om a calcat si pe stadionul „Viorel Mateianu”.

dinvas (7 comentarii)  •  22 februarie 2012, 8:43

esti un nebun frumos! aproape ca mi-au dat lacrimile!ma inclin!

DD (2 comentarii)  •  22 februarie 2012, 15:17

Felicitari ! Ce sa mai spui ?! Un alt articol senzational ! Bravo ! Jos palaria !

delia (2 comentarii)  •  23 februarie 2012, 17:24

Mi-a trebuit o ora sa va gasesc si scuze ca nu ma refer la fotbal ci la emisiunea de azi dimineata cand ati aratat un film cu Anthony Hopkins in postura de dirijor.
Tot atat de celebru este dirijorul Andre Rieu cu orchestra sa cu care cutreiera lumea in lung si lat.L-am descoperit in 1997 pe un post regional nemtesc de tv. si de atunci am devenit o mare admiratoare atat muzicii sale cat si muzicienilor acestei orchestre.Va urmaresc emisiunea dimineata si imi santeti toti dragi.In sfarsit o emisiune fara politicieni.Va doresc succes in continuare.Daca vreti sa ascultati aceasta orchestra intrati pe YOUTUBE cautati ANDRE RIEU-ROMANTIC PARADISE 2008 incarcat de Jo Valentin66.Concert LIVE IN TOSKANY.Auditie placuta.

delia (2 comentarii)  •  23 februarie 2012, 17:25

P.S. Scuze in post de compozitor

freshu (32 comentarii)  •  23 februarie 2012, 18:28

ISTORIE

Ciprian (1 comentarii)  •  24 februarie 2012, 15:20

Bravo!
Un articol emotionant despre unul din cei mai mari fotbalisti ai lumii de la care au invatat fotbal multe generatii de fotbalisti. Din pacate in ziua de azi tot mai putine modele sportive si umane i se aseamana lui Alfredo Di Stefano.

Mas Que un Club (1 comentarii)  •  28 februarie 2012, 13:30

Felicitari pentru articol

Asa ceva sa tot citesti pe un site profilat pe fotbal

Pacat ca un asemenea articol apare cam de 2 ori pe an

Iulian (1 comentarii)  •  7 martie 2012, 1:58

ce baiat………..

George Caraivan (5 comentarii)  •  20 februarie 2013, 10:23

Tot sa citesti asemenea articole!!! Sa stii ca mi-au dat lacrimile….

ro (1 comentarii)  •  13 aprilie 2017, 19:49

„Ţii minte, Presi, la Valencia, în 2005, cînd era să-mi pierd motoraşul? Cînd m-au operat pe cord, cu alea patru by-passuri, cînd tu ai dormit pe scările spitalului şi cînd ai spus că dacă păţesc ceva dărîmi clădirea? Că fără mine Realul n-ar mai exista? Ei bine, presi, atunci mi-ai dat o inimă nouă. Acum v-o dau înapoi!” - asta este cel mai emotionant lucru pe care l-am citit vreodata!

Comentează