Hagi n-a fost primul!

» Cu exact 60 de ani înaintea „Regelui”, Emil Berkessy semna cu FC Barcelona pentru doi ani un contract de 50.000 de pesetas pe sezon

» Pe 17 iunie 1934, Emil Berkessy devenea primul român care-şi punea iscălitura pe un […]

» Cu exact 60 de ani înaintea „Regelui”, Emil Berkessy semna cu FC Barcelona pentru doi ani un contract de 50.000 de pesetas pe sezon

» Cu toate acestea, ibericii aveau să-l ţină ascuns pe „Emilio” pînă pe 16 iulie, cînd făceau oficială trecerea sa în Spania

Născut în Oradea, trecut prin Valea Jiului, ajuns la Paris, via Ferencvaros.

Emil (Elemer) Berkessy s-a născut la Oradea, în 20 iunie 1905. Prin 1923, pleacă în Valea Jiului, pentru a evolua aici alături de ceilalţi doi fraţi ai săi. Joacă la CAM Petroşani pînă în 1928, apoi cei de la Ferencvaros pun ochii pe el. în 1932, Racing Paris, echipă galonată în acea vreme, fondată în 1882, pune ochii pe el. Este împrumutat, doi ani, la „pinguini”. Joacă senzaţional, ca mijlocaş central, iar spionii de la FC Barcelona îl iau în vizor. Transferul său la trupa iberică bate orice film.

Tip cult, stătea cu sora!
în 1934, preşedinte la catalani era Esteva Sala, antrenor Ferenc Platko, cel care fusese jucător la Barça iar ulterior avea să o pregătească pe Venus Bucureşti. Născut la Budapesta, e lesne de înţeles că-l cunoştea bine pe Emil. Aşa că Gispet, „vicele”, e trimis la Paris. Povesteşte el…

„Emilio era un timp cult, de familie bună. Unul dintre fraţii săi terminase ingineria, încă stătea cu sora sa, la Paris, pentru a fi ferit de tentaţiunile din capitala Franţei. Ştiam că este dorit de către cei de la Nacional de Montevideo, dar şi de Lille. Pe hîrtie, se afla sub contract cu Ferencvaros, de aici era împrumutat la Racing. Ungurii doreau să-l readucă acasă, aşa că rechini erau mulţi la uşa sa. Îl doream enorm, însă auzisem că e niţel accidentat, nu voiam să aruncăm banii pe fereastră. L-am văzut la un amical, cu Nisa parcă, m-am băgat în tribună, printre spectatori, şi m-am făcut că nu ştiu nimic despre el. Am aruncat un «Nu prea e bun!», moment în care au sărit să mă bată. Atunci am zis că e cazul să semnăm actele!”.

Impresarul era să strice tot!
„Am aranjat totul cu el. Cerea 50.000 de pesetas pe an (de 50 de ori mai mult decît salariul mediu anual al unui muncitor iberic în 1934), aşa că de Montevideo şi Lille am scăpat repede. Mai rămîneau ungurii. N-avea voie să plece decît dacă plătea o clauză de eventuală reziliere, 20.000 de pesetas. Chiar şi aşa, era interzis să ajungă în Europa. I-am dat banii, a achitat tot, iar dezlegarea a luat-o în alb, fără să trecem nimic la căsuţa cu viitoarea echipă”, povesteşte Gispet.

„Ne-am retras într-un separeu al unui hotel şi am spus că nu beau decît şampanie. Dar cum asta se desface doar la evenimente speciale, l-am rugat să-mi dea unul. Mi-a întins mîna şi am scos actele. Atunci a apărut impresarul său, Konya. «Pierdem vremea dacă eu nu primesc nimic!», a spus. Am crezut că pică cerul pe noi. Nu l-am băgat în seamă şi, a doua zi, în «L’Auto» a apărut vestea că spaniolii trag de el. Am luat foc! Racing îl dorea, fusese curtat, două zile, la Paris, chiar de Real, aşa că am făcut un efort de alte 10.000 de pesetas şi contractul a fost semnat!”.

„Plopul” de 1,91 m
în primul an pe „Les Corts”, Berkessy a fost titular incontestabil, dar gruparea a cucerit doar Cupa Catalunyei. În sezonul 1935-1936, cu irlandezul Patrick O’Connell la comandă, pierde finala Cupei cu Real şi termină pe locul cinci în campionat.
Dar Războiul Civil din Spania bate la uşă şi cel poreclit „El Alamo” („Plopul”, pentru înălţimea de 1,91 m) părăseşte Spania pentru Le Havre, unde-şi încheie cariera de fotbalist, la 32 de ani, după 28 de partide la FC Barcelona şi trei goluri marcate.
Revine ca antrenor, la Real Zaragoza şi Espanyol, printre altele, apoi se stinge, la 88 de ani, în 1993, tot în Catalunya.

„Am trăit mereu cu regretul că, după Război, nu m-am mai întors, niciodată, în România”
Emil „Emilio” Berkessy

Au fost patru!
Primul jucător român de la FC Barcelona a fost Berkessy. Al doilea, Nicolae Simatoc, născut la Briceni, de opt ori în echipa naţională, cunoscut ca Miklos Szegedi, între 1950 şi 1952, cu 34 de prezenţe la catalani şi 2 goluri înscrise. Apoi, 1994-1996, Gheorghe Hagi şi, 1995 – 1997, Gheorghe Popescu.

Prima pagină a ziarelor din Barcelona anunţau, la acea vreme, transferul