Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Robin Hood, model 1940

Jack Churchill a luptat pe frontul celui de-al doilea război mondial numai cu un arc, o tolbă cu săgeţi şi o sabie. Fost sportiv de elită, considera că acesta este „echipamentul” adecvat unui ofiţer

„Fiule, uite cum stă treaba! Am […]

sâmbătă, 7 mai 2011, 3:53

Jack Churchill a luptat pe frontul celui de-al doilea război mondial numai cu un arc, o tolbă cu săgeţi şi o sabie. Fost sportiv de elită, considera că acesta este „echipamentul” adecvat unui ofiţer

„Fiule, uite cum stă treaba! Am de verificat vreo 12.000 de soldaţi care trebuie înregimentaţi. Dacă ai scăpat de la circ, dacă te crezi Spartacus sau Robin Hood ori dacă ai probleme mentale, te rog să le comunici comisiei”. Zicînd asta, colonelul ridică ochii din foi. Nu se poate stăpîni să nu rîdă. „Personajul” din faţa sa are atîrnat, pe sub umăr, un arc, de după ceafă i se iţeşte o tolbă plină cu săgeţi, iar la cingătoare poartă o macetă. Vine şi replica. „Mister, nu mi-aş permite cu dumneavoastră aşa ceva. Armele acestea ucid mai mult decît o poate face un tanc. În plus, consider că un ofiţer care pleacă pe front fără sabie are o ţinută total inadecvată!”

Colonelul abandonează. Omul este, clar, dus cu pluta. În primăvara anului 1940 el zbîrnie coarda unui arc pariind că va face ravagii, cu ustensila asta, pe front! Îi pune ştampila şi „Mad Jack” devine combatant cu acte în regulă.

Hong Kong, Polonia, Franţa, Italia, Germania…

Nu numai că nu este nebun, dar a terminat Acedemia de la Sandhurst, un fel de Oxford ostăşesc. A reprezentat Anglia la Campionatul Mondial de Tir cu Arcul de la Oslo, în 1939 şi e foarte greu să-i dezlipeşti săgeata de mînă.

În mai 1940 e în Polonia, unde trage de la 50 de metri şi ucide 11 germani. Toamna îl prinde în Franţa. Regimentul său apără sătucul L’epinette, dar un friţ le face probleme. Pleacă, singur, în miez de noapte. A doua zi tot frontul vorbeşte despre o săgeată intrată în gîtul duşmanului. În decembrie 1941, cu arcul în spate, ajunge în Norvegia, la asediul garnizoanei Vagsoy. Ia un cimpoi, cîntă la el şi, pe acest fundal sonor, pleacă la atac. Primeşte prima Cruce Militară.

Iulie 1943 îl găseşte în Italia, la Salerno. Ia 42 de prizonieri şi ucide vreo 32 de germani. Pentru englezi e un erou, pentru germani, o fantomă. Nimeni nu poate crede că la 600 de ani de la legenda lui Robin Hood cineva omoară cu arcul, săgeata şi sabia! Toamna lui ’43. Piagoletti, în Italia. Face o gălăgie de nedescris, urlă, cîntă, trage săgeţi. 136 de friţi cred că sunt împresuraţi şi se predau. Peste patru zile adoarme pe piept cu cea de-a doua Cruce…

Norocul îl părăseşte în 1944, cînd se afla printre sîrbii partizani ai lui Tito. O grenadă îl culcă la pămînt. Se trezeşte în lagărul de la Sachenhausen. Sapă un tunel de 21 de metri şi evadează. Pentru 14 zile. E prins, din nou, de Gestapo. Scapă, din nou.

Primii zori ai lui 1945 îl găseşte în Burma, în războiul Pacificului. Ucide, cu arma lui Artemis, peste 80 de japonezi. Cînd conflagraţia se termină, e dezamăgit. „Dacă n-ar fi fost cretinii ăştia de yankei cu bombele lor atomice, mai ţineam războiul ăsta minimum 10 ani!”

De ce credeţi că-l porecliseră „Mad Jack?”
jack_churchill.jpg
Englezii debarcă în 1945. În dreapta, un tip cu o sabie în mînă. Cine credeţi că este?

Comentarii (16)Adaugă comentariu

Andrei Butaru (1 comentarii)  •  7 mai 2011, 15:58

excelent articolul Catalin! reusesti sa gasesti analogii cu sportul in viata unor personaje cu adevarat deosebite. Singura chestie care il descalifica e remarca finala a tipului…Mad Jack o fi fost un gentleman al razboiului dar se pare ca tare mult ii placea sa omoare …fie si asa cavalereste

Flavius (1 comentarii)  •  7 mai 2011, 16:40

Felictari! Un articol minunat.:)

Bibi (213 comentarii)  •  7 mai 2011, 17:33

Catalin, multumesc !

BnS (10 comentarii)  •  7 mai 2011, 17:52

Parfum!

alin (2 comentarii)  •  7 mai 2011, 17:59

Salutare,

As putea sa stiu si eu sursele articolului. Sincer, ma indoiesc de cifrele avansate. Vorbesc mai ales despre numarul de inamici omorati. Peste 80 de japonezi, mi se pare extrem de exagerat, asta in cazul in care nu era vorba despre o hiperbola…

O zi buna

tlpd (4 comentarii)  •  7 mai 2011, 18:28

Long live Wikipedia…….oricum multi nu o frunzaresc (virtual vorbind)….ar fi aflat multe povesti frumoase si adevarate

tlpd (4 comentarii)  •  7 mai 2011, 18:31

merita amintita si viata sa de dupa razboi….a fost la fel de agitata mai ales perioada din Palestina

duralex (2 comentarii)  •  7 mai 2011, 22:50

Frumos articol,Cataline….
I-mi permit sa-i raspund aici d-lui Andrei Butaru:
Orice razboi are reguli oribile(ucide,ori v-ei fi ucis)dar onoarea militara trebuie sa primeze,domnilor..!!!
Sa auzim numai de bine.

Doc (7 comentarii)  •  8 mai 2011, 0:04

Wiki zice ca poza aia e de la o devarcare de antrenament.

Doc (7 comentarii)  •  8 mai 2011, 0:16

BTW, tot wiki zuce ca omu avea o CLAYMORE (tip de sabie), nu o macheta. Doar nu era in jungla, nu?

Bogdan (1 comentarii)  •  8 mai 2011, 8:22

Dupa forma castilor, soldatii sunt englezi toata ziua :), nu americani… In rest numai de bine :).

biju (42 comentarii)  •  8 mai 2011, 8:43

…incredibil omu’ si povestea. acum, tot stau si ma intreb daca, chiar o fost posibil asa ceva. dar, fiind vorba de matale nea’ oprisene, ma opresc si-ti zic: respect !

danut (39 comentarii)  •  8 mai 2011, 11:08

D-le Oprisan!
MULTUMIM!PENTRU TOT!
Un articol scris probabil din suflet pentru noi,cei care asteptam articolele tale.E adevarat ca razboaiele in general sunt ceva oribil d-le Andrei Butaru,dar asa cum scria Duralex-ucide sau vei fi ucis.
Sambata viitoare cu ce ne vai incanta Cataline?

durden (109 comentarii)  •  8 mai 2011, 11:24

:)) superb articolul!!!apropo legatura cu sportul e tirul cu arcul?

xzc (62 comentarii)  •  8 mai 2011, 12:23

Foarte interesant si in acelasi timp foarte tragic domnule Catalin Oprisan.
Iti citesc fiecare articol si de fiecare ma bucur ( cel mai mult m-am bucurat de cel cu “Dobrin”..deoarece sunt pitestean si m-am mai bucurat poate ca doar tu si domnul Adrian Paunesc {Dumnezeu sa-l odihneasca in pace ! }, care i-a dedicat o poezie mai scrieti ceva despre Dobrin.
Mi-ar placea foarte mult daca ati scrie un articol si de 4 randuri despre Danemarca 1992 sau Mike Tyson.
Numai bine…si …astept un raspuns de la dumneavoastra

moromete (45 comentarii)  •  9 mai 2011, 12:05

ONE MAN SHOW!!!!…marca nea’ Oprisan….in redactie daca pune mana pe tastatura sau pix iese show!!!!

Comentează