Costel Rădulescu, adevăratul CR 7

A pus bazele fotbalului, a jucat, a arbitrat, a fost team-manager. A cusut tricouri, a fondat echipe, a scos la iveală pepiniere. Costel Rădulescu

1.   Abia îi mijiseră tuleiele, dar era titular deja la ”Bolta Rece”, leagănul fotbalului românesc. Primăvara […]

A pus bazele fotbalului, a jucat, a arbitrat, a fost team-manager. A cusut tricouri, a fondat echipe, a scos la iveală pepiniere. Costel Rădulescu

1.   Abia îi mijiseră tuleiele, dar era titular deja la ”Bolta Rece”, leagănul fotbalului românesc. Primăvara anului 1909. La matchuri se adună vreo 150 de nebuni. El, Costel, e ”goalkeeper”. Tricourile au guleraşe albe, trei năsturei, iar fotografiile se fac cu rîndul de jos stînd turceşte. Mustaţa e un ”must have”!

2.   1914. În Obor apare clubul Teiul, devenit, rapid, Unirea Tricolor Bucureşti. Jenică Moldoveanu e primul preşedinte. El, Costel, se iţeşte în prima garnitură ce cucereşte ”Cupa Harvester”.

3.   Aliniamentul Doaga – Valea Suşiţei. O hartă, o masă, un cort de campanie. Generalul Christescu, locotenent colonelul Rasoviceanu, el, ofiţerul Rădulescu, combatanţi. ”Trebuie să rezistăm. Pe aici nu se trece!” 11 august 1917. Bătălia de la Mărăşeşti. E rănit destul de grav. Devine ”Ciungul”. Multă vreme apără doar cu mîna stîngă!!!

4.   Refăcut, trece la Olympia Bucureşti, prima echipă de fotbal cu patalama a Capitalei. Doamne, ce trupă! Cu fraţii Volvoreanu, cu Miti Niculescu, cu Ţane Săvulescu. Şorturile se făceau la Paris, ghetele de joc la Londa, iar mingea, la Köln. 1922. Pe strada Pieptănari există o singură cişmea la care se aprovizionează 20.000 de locuitori, dar el, Costică, şi ceilalţi coechipieri trag broderia lîngă Tour Eiffel…

5.   22 iunie 1930. Loţi Raffinschi se antrenează, pe puntea lui ”Conte Verde”. Se merge spre primul nostru ”Mundial”, în Uruguay. Trage mai tare, dă mingea peste bord. El, profesorul Rădulescu, antrenorul, îl ia peste picior. ”Tată, nu e Bega, e Atlanticul!” Îi păstoreşte, în 50 de jocuri, pe ”Il Dio” – David, pe ”Ciogli” Vogl, pe Petea Vîlcov, pe Ghiţă Ciolac, pe Dobay – ”Calu”…Cînd marele Rimet îl roagă, stă la linie la două meciuri la CM…Vorbeşte cu Carol al II-lea pentru învoirea de două luni, face rost de mîncare, organizează ”excursia” transatlantică, pune piloanele FRF…

6.   Miez de iunie ’33. Ripensia are meci cu Crişana. Uriaşii din Timişoara: Deheleanu, Bindea, Kotormany întreabă. ”Cine ne arbitrează?” ”Rădulescu”, vine răspunsul. ”A, domnul Rădulescu? Atunci eu zic să mergem să-l salutăm toţi în costum, apoi ne dezechipăm. Nu se cade să-i dăm bineţe în shorturi”, zice Feri Agner. 200 de meciuri la noi, 100 intercluburi şi alte 11 interţări. Văzuse lumina zilei la Bucureşti, dar fluiera pe Juventus, pe Venus, pe Unirea Tricolor. Se îndoia cineva de ellllll??????

7.   În 1940 s-a retras. Greu de crezut, dar avea 44 de ani…L-a sunat pe Coloman Braun. ”Cibi – baci, hai, rogu-te frumos, să avem grijă şi de copilaşi. Ce vine din urmă dacă nu-i ajutăm?” Cibi a vorbit şi cu Mircea Cruţescu. Toţi trei au pus bazele taberei naţionale de juniori de la Braşov, prima pepinieră adevărată…Germania invadase, însă, Polonia.

Toţi l-am uitat. Azi îl avem pe Cristiano Ronaldo. El le face pe toate. Adevăratul CR7 însă, Costel Rădulescu, s-a stins în 1981.

Poza noastră de prezentare de la CM 1930. Antrenor e Costică Rădulescu