Cătălin Oprişan

Reînvie personaje de legendă ale sportului. Este un fel de arheolog care dezgroapă poveștile uitate ale arenelor

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cătălin Oprişan
Da’ el de ce nu e plin de noroi?

Ceasurile arată 14:36 când se purcede la drum. 19 iulie 1900, proba de maraton a Jocurilor Olimpice de la Paris. Pe Sena sunt fix 41 de grade! Cei 14 curajoşi sunt cinci localnici, trei englezi, trei americani, doi suedezi şi […]

...

„Nita” – doamnă pe stradă, bărbat în echipă

La început, match-urile de football se dădeau sus, pe platoul de la „Artilerie”. Apoi, cu timpul, acolo, în Malaga lui 1920, locul fusese luat de Şcolile Saleziene, unde tinerii sărmani ori abandonaţi găseau alinare, dar obiceiul de a obosi mingea […]

...

„Cursa aceasta năprasnică”

Toată vara trebăluiseră ca să realizeze imposibilul: primul raliu românesc, pe distanţa Bucureşti-Giurgiu şi retur. De fondat se fondaseră pe 5 aprilie 1904, colo, la Otelul „Boulevard”: Automobil Club Român, a şasea instituţie de acest fel din lume.

27 de […]

...

Smaranda Brăescu a Poloniei a fost ucisă la Katyn

La 20 de ani, Janina iubea să cânte, să piloteze şi să „se dea cu paraşuta”. Cei care o cunoşteau spuneau că se pricepea de minune la toate trei, dar, după o perioadă de Conservator, renunţase la portativ.

Fata generalului […]

...

Două sticle de vin pe vârf, la 2.519m

Gustavo Schulze se trăgea din Orizaba, Veracruz, Mexic, acolo unde al său tată se iubise c-o localnică. Studiase la Munchen, parcase la Leipzig, cu doctorat la Institutul Geologic de aici. Se căţărase, de mic, pe munţi, asta făcea şi acum, […]

...

Batalionul fotbaliştilor

În timpul Primului Război Mondial, 600 de jucători s-au înrolat într-o echipă specială. 500 dintre ei aveau să piară în tranşee

Anii ’30, undeva în centrul Angliei. Un bărbat pe la 50 de ani. Recunoaşte că-i place să fie strigat […]

sâmbătă, 16 octombrie 2010, 3:25

În timpul Primului Război Mondial, 600 de jucători s-au înrolat într-o echipă specială. 500 dintre ei aveau să piară în tranşee

Anii ’30, undeva în centrul Angliei. Un bărbat pe la 50 de ani. Recunoaşte că-i place să fie strigat ”Maiorul” şi, ca să-i facă pe plac, cei 30-40 de oameni adunaţi în jurul său aşa i se adresează. Ţine în braţe un jurnal gros. Coboară pe el privirea, citeşte cîteva secunde parcă pentru a da bice memoriei, apoi începe…

Buckley, Woodward, Lintott…

Prin octombrie 1914, Lordul Kitchener, Ministrul de Război, făcuse un apel la cei rămaşi acasă. Pentru înrolare. Atunci i-a venit ideea. Fotbalul murea. El, Frank Buckley, transferat pentru 18 lire sterline, în 1903, la Aston Villa, trecut pe la Manchester United, pe la Birmingham, dar şi prin naţionala Angliei, se anunţase primul volutar. Din batalionul 17, Middlesex. Lansase o chemare către toţi fotbaliştii…

Vivian Woodward, ”căpitanul” cu care Anglia cucerea, la Londra, titlul olimpic, în 1908, i se alăturase imediat. Juca la Chelsea. S-au gîndit să-l lase la vatră, ca să prinda FA Cup, pe Wembley. N-a vrut să audă. Pe 15 ianuarie 1916 fusese rănit. În piept, nu la spate! În două săptămîni îi pieriseră patru colegi, iar 33 fuseseră răniţi grav.

Ce băiat era şi Evelyn Lintott!!! Primul internaţional din istoria lui QPR, în 1908. Mort în prima zi a ofensivei de pe Somme. Ori Thomas Brewer, ucis de un şrapnel. Trei copilaşi rămăseseră orfani. Buckley, impresionat, avea să le plătească, apoi, şcoala.

Cînd s-a stins Edwin Latheron, tot frontul a plîns. Luase de două ori campionatul cu Blackburn, 94 de goluri şi 258 de partide, jucase pentru regele George al V-lea. Passchendaele, Belgia, 1917…

Da, ca ieri… Profesioniştii veneau să-şi apere ţara. Amatorii, să lupte alături de ei. Mulţi trimiteau ”cărţi” de pe front, familiilor. Erau bucuroşi că împărţiseră o conservă cu marele atacant sau stătuseră la taclale cu celebrul fundaş, în tranşee, între două raiduri aeriene…Cu toţii aveau microbul în sînge. Cum tăceau tunurile, cum făceau trei echipe şi…la treabă!

Cei de la Leyton Orient s-au înrolat cu toată trupa. Într-un an, piereau in corpore!

El, Maiorul, ”tatăl” batalionului, fusese rănit grav, la un plămîn, în ianuarie 1917. L-au trimis acasă, în Anglia. A stat puţin, s-a reîntors pe front. Nemţii au atacat cu gaze. I-au afectat plămînul, deja afectat…A scăpat cu viaţă dar n-a mai putut juca, niciodată, fotbal…

Acum povestea. În caietul lui erau trecute toate detaliile. 2.000 din cei 5.000 de fotbalişti profesionişti de atunci se înrolaseră. 600 în celebrul număr 17, Batalionul Fotbaliştilor. La final, Doar 100 aveau să mai rămînă în viaţă…

Primul Război Mondial. 160.000 de soţii îşi pierduseră soţul. 300.000 de copii, tatăl…

1306-294417-andone_1.jpg

Carţile şi filmele au apărut după 1980. Fotografia este, însă, originală, din 1916

Comentarii (42)Adaugă comentariu

Daniel (1 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 16:29

Lipsa comentariilor referitoare la acest articol arata clar interesul „consumatorului” roman pentru subiecte decente.
Lipsa polemicilor spune totul, in moment ce toata lumea vorbeste despre „subtirimea” valorii ziaristilor actuali.
Mai degraba este vorba despre intelectul celor care nu au ceva mai bun de facut decat sa se ponegreasca, printre altele si prin intermediului internetului.
Mergeti acolo unde aveti ceva de spus/facut, ANALFABETILOR.

irciog (2 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 16:38

se poate sa existe deja … imi lipseste din cultura cinematografica, dar merita un film povestea … frumos articol, te apreciez !

p.s: nu-ti inteleg rubrica „funny” din ygsp … mi se pare sub nivelul tau !

pace !

utaaradan (7 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 17:08

frumoase toate articolele ,pe care le scrii, bravo, tineo tot asa. cred ca esti, cam singurul ziarist sportiv care, mai scrie lucruri interesante, ce te fac sa astepti cu nerabdare , urmatorul articol. restul, ziaristilor sportivi, scriu mai mult despre productia de fructe de PLOP !

Gyerko Szabolcs- Laszlo (5 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 17:12

Razboiul va aduce intotdeauna rele, niciodata dupa parerea mea, nu va putea fi justificat.

EUGEN (10 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 17:13

ca intotdeauna subiecte emotionante si cu talc……fotbalul e o parte reprezentanta a societatii…..de altfel se vede si la noi…..cum e poporul asa si fotbalul!

dan789321654 (1 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 17:22

Articole uluitoare, sincere felicitari.Esti unic in publicistica noastra sportiva !!!

Ciprian (1 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 17:22

Asta e lumea civilizata. Noi dupa razboi am facut un transfer masiv in Rusia si am ramas acolo pana in ziua de azi.

bgd- (2 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 17:28

foarte frumos nene oprisene ! eu sper sa ne mai dai subiecte din astea din vremea ww-ului

Dynamovist (6 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 18:03

in gazeta doar 5 articole merita citite. cele scrise de :
Oprisan,
Vochin,
Tolontan,
Georgescu’
Geambasu.
restul sunt aidoma amatorilor din transee care se bucurau sa imparta conserva cu un fotbalist celebru.
ma intreb oare cati fotbalisti romani din zilele noastre ar face ceea ce au facut englezii intr-o situatie similara?
d-alde flooooriiin calineeeescuuu nici nu intreb.

Flavius (6 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 18:32

Felicitari pt articol. F frumos:). Multumim

noruego (2 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 18:54

mau alatr si eu celor care iti apreciaza articolele.e o adevarata placere sa le citesti si e foare interesant de aflat povesti ADEVARATE de viata.si aceasta poveste te atinge la coarda sensibila.apropo de asta,exista deja un film ,”o zi fara razboi”,actiunea lui avand loc tot pe la 1916-17.pt cei ce nu l-au vazut,e vorba de ajunul de Craciun,cand beligerantii au decis sa opreasca luptele pt o zi,dar,dupa ce au ajuns sa se cunoasca,sa isi imparta tigarile si amintirile,au refuzat sa mai lupte unii impotriva celorlalti.si acest film e facut dupa o intamplare adevarata.
felicitari si tine-o tot asa!

Gabinho (10 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 18:54

Fuck war!

Adi (15 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 19:08

Frumoasa poveste! Eroii nostri din Romania de azi se lupta cu comisiile pentru droguri si cu arabii pentru bani!…

Ovidiu (16 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 19:27

Bravo, ca de obicei!

alin (5 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 20:09

noi discutam in zilele astea de steaua-dinnamo sau invers..:(( tot un drac….

Bibi (213 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 21:39

Catalin, multumesc !

hermilus (3 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 21:48

Inca odata, BRAVO!

florin (14 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 22:17

oprisane,tata,esti bun.felicitari!astept cu nerabdare urmatorul tau articol.nu prea vezi asemenea articole in presa sportiva.pe curand,magicianule

dan v (1 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 23:14

interesul poarta fesul …. dar nu intotdeauna trebuie sa dai cu subsemnatul cind iti place un articol. Evident, articolele scrise de C Oprisan sint deosebite, iar ca sa le scri, trebuie sa fi citit.

Le ador, sint emotionante, nu o data mi-au dat lacrimile
Cit despre articolul de acum … ma intreb citi fotbalisti din ziua de astazi si-ar lasa fitzele si amantele sa plece pe front sa lupte pentru patrie

G.I. (1 comentarii)  •  16 octombrie 2010, 23:15

Cat mai maulte articole in stilul asta! Asa trebuie sa arate o presa adevarata.

tudor (1 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 0:40

pfoaa 20 de commenturi!!!!bravo!!! perversa de pe targu ocna peste un milion de views..nu e greu de ghicit unde suntem si catre ce ne indreptam.oricum felicitari pt articol,la inaltime ca deobicei

DD (41 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 1:26

Aceleasi felicitari ! Jos palaria ! Ca de obicei ! MA intreb si eu ca altii…..cati dintre fotbalistii de azi, si-ar lasa amantele si tot, pt a merge pe front ? Frumos…..

mihai (3 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 1:29

Toate articolele dvs.au continut,au semnificatie,felicitari pentru asta.Ce pacat ca foarte multi dintre colegii dvs ,nici macar nu se apropie de acest nivel.Ce trist ca in acelasi ziar pot apare articole atat de profunde,ca cel de fata,dar si atat de…,ca cel in care ne era prezentata si comentata „barbatia” lui Cristea!

STEFANS (1 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 3:33

o ce articol interesant,ce are de a face cu zilele de azi?

alex (1 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 6:08

Nu trebuie cautat 100 de ani in urma pentru a vedea diferenta de la cer la pamant dintre fotbalul nobil si fotbalul NWO.
Ultimul reprezentat de marca al fotbalului adevarat, curat, eu consider ca este Gary Lineker. Singurul englez ce a obtinut gheata de aur, recorduri peste recorduri in premier league si pentru The three lions, Gary Lineker NU A PRIMIT un singur cartonas galben sau rosu in intreaga sa cariera de fotbalist profesionist.
Si pe tot parcusul carierei sale extraordinare si-a petrecut vacantele de vara ajutandu-si parintii la taraba lor din piata din Leicester.
Nu-l comparati pe Lineker cu fotbalistii romani, comparati-va fiecare dintre voi in sinea voastra cu parintii acestuia. Chiar ati fi continuat sa munciti in fiecare zi in piata cand fiul de 20-25 de ani este multimilionar. Ma foarte indoiesc.
Atunci de ce ii huliti pe copiii astia ce dau de bani si faima foarte brusc ca nu stiu sa fie barbati macar, pana sa fie gentlemeni. Pentru ca sunt romani.

lambescu F Marian (4 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 9:47

Ati putea comenta „subtire” extraordinarul interes din ziar pentru prezentarea programului celor doua echipe in ziua meciului (de parca ar fi finalistele din ’30) dar (banuiesc) nu puteti lovi in profesionalismul colegilor de breasla. Si poate ar trebui lamurita chestia cu „singurul derbi din Romania”. Este chiar penibil !

Maresalul (10 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 12:15

SUPERB !!! EMOTIONANT !!!! REAL !!!FELICITARI !!!!

Florin (1 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 13:30

Iti multumesc pt articol! In general ar trebui sa iti multumesc pentru ce scrii intr-o lume plina de mizerii gazetaresti.Jos palaria maestre!

florin.b (22 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 13:55

Superb Catalin ,dar acest cuvint ,atunci cind vine vorba de editorialele tale , e deja un pleonasm.Nu cred ca ai postat acest emotionant articol intimplator azi ,inainte de Dinamo-Steaua.Au existat cu adevarat acele vremuri in care ei ,vedete chiar si atunci ,desi se transferau pe 18 lire ,au ales sa lupte si sa moara ca niste oameni simpli ,ca niste eroi .Felicitari .

frodo (1 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 13:58

esti cel mai bun .

Dantesc (5 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 14:43

Bravo Catalin ! Toata stima pentru o astfel de presa ! Intrebarile celor care au postat inaintea mea sunt de bun simt dar fara rost,lumea s-a schimbat si din pacate nu in bine la nivel intelectual dar nu e vina noastra sau a fotbalistilor sau nu neaparat e vina noastra…ma rog e o poveste lunga si acum nu am chef sa intru in detalii…dar inca odata …multumim Catalin !

laur77 (3 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 14:44

e bun articolul,f bun…

petru (2 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 16:04

multumesc pentru articole! ne ajuti sa aflam / sa invatam lucruri noi. pe mine ma pune pe ganduri, imi amintesc si eu de momente minunate de cand eram mic, de bunicii mei cu povestile lor superbe pe care atunci nu le apreciam si pe care acum nu le mai pot avea… (povestea asta este chiar din anii in care s-au nascut bunicii mei)

ady (1 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 17:44

viata asta…uneori frumoasa,uneori dureroasa…

Dan_te (1 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 17:47

Ai ales un subiect foarte interesant, dar nu ai dreptate! Ce vrei tu sa sugerezi este in tonalitate cu ce se transmite astazi pe toate canalele media: valoarea vine din afara Romaniei, altii sunt mai buni decat noi, au fost mai buni decat noi, ce vremuri erau in trecutul altora, cat de mult conteaza sa participi la un razboi si sa scrie altii despre oroarea din timpul si de dupa crimele comise de mercenarii platiti de State subminate de organizatii oculte… da asa e, oamenii de rand sunt eroii acestor razboaie, ei nu stiu, ei isi apara tara, familia, nevoile…dar care sunt demonii? Cand o sa pui accentul pe ce s-a intamplat nu pe ce s-a relatat? Oare Gheorghe Sontu ar fi fost un jucator bun de fotbal? Oare Nicolae Walter Maracineanu ar fi reusit sa dribleze ca Pele? Oare I.L. Caragiale ar fi condamnat derby-ul Steaua-Dinamo? Aduci subiecte care duc realitatea in derizoriu si asta nu genereaza evolutie ci doar manipulare!

Emil0101 (4 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 19:01

Catalin + Tolontan = ZIARISTI!!!

Eugen Borbely (3 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 19:27

Excelent!!!!
Credeti ca va fi citit vreodata de Mitica, Mircea, Traian, Corneliu, Gigi & Gasca?
Asa ceva nu misca decat pe cei care simt cu adevarat. Si stiti cum se numesc cei care nu simt.
Inca odata EXCELENT!!!

sorin (10 comentarii)  •  17 octombrie 2010, 20:15

tare articolul.aceste istorisiri sunt senzationale si interesante.

aham (1 comentarii)  •  18 octombrie 2010, 13:56

catalin oprisan,esti unul dintre putini jurnalisti ai zilelor noastre, jurnalisti care din pacate iti ajung degetele de la o mana ca sa-i numeri.Un articol extraordinar, despre niste oameni extraordinari, insirat in cuvinte de un jurnalist extraordinar!!!bravo, bravo, bravo

robert (2 comentarii)  •  18 octombrie 2010, 13:56

…bun articolul,trebuie sa recunosc,mai ales ca vine din directia ….unei gaini steliste precum esti…oprisane.

ina (1 comentarii)  •  23 octombrie 2010, 10:58

@noruego: stii cumva titlul original al filmului „o zi fara razboi” sau unde l-as putea gasi?

noruego (2 comentarii)  •  23 octombrie 2010, 18:11

pt ina:
in original,filmul se numeste „merry christmas/joyeux noel”.in romania nu stiu unde il poti gasi…eu locuiesc in norvegia 🙂

Comentează