Primul rege – jucător

Cu cinci secole în urmă, Henric al VIII-lea comanda o pereche de ghete de fotbal de 100 de lire sterline. Acelaşi preţ ca în ziua de astăzi

“Aşa, şi contra ăstora de ce nu putem juca?”, pică întrebarea. Curtea înghite […]

Cu cinci secole în urmă, Henric al VIII-lea comanda o pereche de ghete de fotbal de 100 de lire sterline. Acelaşi preţ ca în ziua de astăzi

“Aşa, şi contra ăstora de ce nu putem juca?”, pică întrebarea. Curtea înghite în sec, ce să-i răspundă? Nu-i treaba lui, însă Cornelius Johnson, marele staroste al garderobei, are textul învăţat. Domniţele răsuflă uşurate. ”Sire, să-i luăm pe rînd. Francisc I al Franţei e moale, nu le are cu sportul ăsta. E fiert pe Renaştere, e om al artelor, al literelor. Carol Quintul e băiat tînăr, pe meserie, dar i-au băgat unii în cap că e aur mult prin alte părţi. Şade cît e ziulica de mare cu nişte hărţi de-a faţa nasului şi sponsorizează pe-alde Magellan, Hernan Cortes, Paco Pizarro şi alţii. Mai încolo, Vasile al III-lea al Rusiei e ocupat cu băutura…Scuze, şi cu îndepărtarea ălora de-s contra lui: Bersen, Maxim-Grecul… În fine, Soliman Magnificul ar putea fi o soluţie, are trupă bună, închegată, sistem 1-1-1-1-8, dar tre’ să se dea jos de pe cal. E non stop în şa, a luat Belgradul, a luat Rodosul, acum trage la Regatul Ungar. Cu cine, sire, cu cine?”

Fără echipe, fără reguli, doar fotbal
Corect, cam are dreptate. Regele, un tînăr pe la 30-35 de ani, l-a ascultat cu atenţie, în timp ce se juca printre dinţi cu un os de prepeliţă înăbuşită. Ar ieşi afară din Hampton Palace, la ţărănoii lui, dar abia ce a interzis jocul ăla violent, fotbalul. Nu existau echipe, nu existau reguli, mereu se lăsa cu omor, mereu veneau reclamaţii. El era un tip cool, cînta la lăută, avea vesnic gîtlejul uscat precum şorţul de sudură, schimba femeile mai ceva ca papucii de casă făcuţi din catifea, trăgea cu arcul, ce să facă cu ”sfinţii” ăştia din Curte?

Cornelius îi adusese ”minunile”. Lui, lui Henric al VIII-lea, regele Angliei. I le pusese la picioare. Ar fi vrut ”în” picioare, dar dacă n-avea cu cine…

Piele scumpă, de la spanioli
Miroseau puternic a piele pritocită la iberici, în Cordoba, cu iz maur, arătau beeetonnn. Îl costase patru şilingi, destul de mult, dar era singura pereche de ghete de fotbal din Regat! Şi el, posesorul, nu putea să le încerce!

Dădu privirea roată: Thomas Cranmer, arhiepiscop. Thomas Morus, filosof, John Fisher, episcop de…Ce să faci, tată, cu ăştia? Băieţi fini, erudiţi, oameni ai Renaşterii – cum îşi ziceau – dar dacă nu le aveau cu varza, putea să-i chinuie?

Fierbea. Încălţările maronii dormeau pe covor, la juma’ de pas de el. Cine naiba îl pusese să interzică fotbalul? De Shrove Tuesday, popular ”Ziua Clătitei”, anul trecut, se încinseseră rău de tot…Se decise. ”Cornelius, două-trei zile dăm dezlegare la fotbal. Potrivesc şi eu ghetele astea, apoi, vedem…” Doar era rege. Primul rege – jucător.

Din pictura acelor ani nu reiese că regele ar purta ghetele de fotbal. Ele se odihneau, poate, în spatele tronului…