”Escala” lui Richter

Cel mai mare ciclist german de dinainte de 1948 a fost executat cu sînge rece, într-o noapte de An Nou. Refuzase să îmbrace tricoul cu zvastică

Tremura tot. Stătea cu urechea lipită de radio. 2 iunie 1948. Un post israelian, […]

Cel mai mare ciclist german de dinainte de 1948 a fost executat cu sînge rece, într-o noapte de An Nou. Refuzase să îmbrace tricoul cu zvastică

Tremura tot. Stătea cu urechea lipită de radio. 2 iunie 1948. Un post israelian, cu intermitenţe, dar conta că e ”acolo”, în Germania. Galena vorbi: ”Astăzi de dimineaţă a fost executat, prin spînzurare, Viktor Brack, criminalul nazist”. Atît dorise să audă. ”Riki” fusese răzbunat!

Neamţul anti-nazi
Îşi aducea aminte, perfect, totul.

El, Ernst Berliner, evreu, făcea afaceri cu mobilă în Köln. Despre ”friţul” Albert Richter auzise numai lucruri bune şi, ca fost ciclist ce era, cu ochiul format, pusese geana pe el. ”Riki” avea talent cu carul. Şi voinţă. Era educat, cînta la vioară. Fugea seara pe velodrom, ca să mai bage 20-30 de ture, se întorcea şi lua arcuşul. Au legat prietenie. Un arian şi un israelit în zorii celui de-al doilea război mondial???

Richter a început să-i urască pe nazişti în 1932. Devenise campion al lumii la sprint, la amatori, cucerise Grand Prixul de la
Paris, se pregătea de Olimpiadă. Dar federaţia, la ordinul cuiva, l-a sărit…Plecase la Paris. Aici, stilul său îi fermecase pe francezi. Fusese botezat ”Germanul în opt cilindri”. Acel cineva, însă, nu vedea cu ochi buni afacerea…Se înverşuna din ce în ce mai tare contra lor. Aduna trofeu după trofeu, dar, de fiecare dată, refuza să salute cu mîna întinsă şi să îmbrace tricoul cu zvastică. Îl prefera pe cel tradiţional, cu vechiul vultur. Iar foile se adunau la dosarul din ce în ce mai gros…

De Revelion…

L-a rugat, în genunchi, să nu se mai întoarcă. Nazismul înflorea. Dar ”Riki”, prietenul său, nu l-a ascultat. I-a aranjat, pe 31 decembrie, să fugă în Elveţia. La Weil am Rhein au oprit trenul, să schimbe locomotiva. Atunci l-au văzut ultima dată…Inconştient, era tîrît de oamenii Gestapoului, prin zăpadă. A doua zi, pe 1 ianuarie, federaţia dădea un comunicat sec: ”Numele său a fost şters din toate documentele, din toate cursele, din sufletul nostru”.

Pe 2 ianuarie pe el, pe Berliner, l-au chemat la morgă. ”Aici trebuie să semnaţi! Ce trist! Marele nostru ciclist s-a stins pe o pîrtie de schi, în Elveţia”, i s-a spus. Ştia că nu e aşa. După perdea, cineva veghea. A tras cu coada ochiului. Corpul lui Richter era plin de sînge şi de vînătăi…

După opt ani, tribunalul de la Nürnberg făcea dreptate. Acel ”cineva”, care condamnase la moarte probabil cel mai mare ciclist german al tuturor timpurilor, era spînzurat chiar în lagărul de la Landsberg am Lech, unde exterminase sute de mii de oameni.

El, Ernst Berliner, emigra în America…

Din 1977, velodromul din Köln poartă numele marelui Albert Richter (primul din dreapta)