Croşeul ucigaş ce a salvat opt vieţi

Boxerul „Paco” Rodriguez a decedat la 25 de ani. Poreclit „El Nino Azteca”, era o mare speranţă a boxului american. A fost de acord ca, după moarte, organele sale să fie donate

Respirăăăă!!! Prima dată, o face cu temere. Normal, […]

Boxerul „Paco” Rodriguez a decedat la 25 de ani. Poreclit „El Nino Azteca”, era o mare speranţă a boxului american. A fost de acord ca, după moarte, organele sale să fie donate

Respirăăăă!!! Prima dată, o face cu temere. Normal, ar trebui să-l doara. Trage aer, îl ţine, îi dă drumul. Nu simte decît o pişcătură, ca de furnică. Are 24 de ani, e pe un pat de spital. Deasupra sa vede figura logodnicei, a mamei, a tatălui. Surîd, sunt bucuroşi. A primit, ca transplant, un plămîn. Se va face bine, are organismul tînăr. Numele său? Francisco „Paco” Rodriguez…

Încă e ameţită, dar stă pe propriile-i picioare. E dimineaţă, îşi toarna „Kellogg’s” tradiţional în lapte. Are 31 de ani, de 25 papă, la micul dejun, aşa ceva. A primit, ca transplant, o retină. Vestea încurajatoare nu e numai cea că ochiul i-a fost salvat, ci şi că boala – ceva cu nume ciudat, nici ea nu ştie exact ce e – nu se va mai extinde şi la celălalt, bun. Numele ei? Francisco „Paco” Rodriguez…

I se pare că 3.000 de fire îi brăzdeazâ corpul. Aude numai piuieli, e monitorizat de o infinitate de aparate. S-a săturat să privească tavanul alb, s-a săturat să vadă reluarile reluărilor transmisiunilor sportive în direct. Dar trăieşte, şi asta e tot ceea ce contează! De pe noptieră îi zîmbesc Gema, soţia, şi Nora, nepoţica. Cu cinci săptămîni în urmă îşi vedea sfîrşitul…La doar 61 de ani…Apoi… Apoi l-au anunţat să se pregătească. A primit, ca transplant, o inimă… Numele lui? Francisco „Paco” Rodriguez…

Asemenea marelui Rocky

Cu două zile înainte de meci, s-a pozat pe treptele Muzeului de Artă din Philadelphia, acolo unde „Rocky”, personajul său iubit, se antrena. A intrat în ring, susţinut de tatăl şi de fratele său, şi ei foşti mari boxeri. Era pentru prima dată cînd încrucişa mănuşile în afara oraşului Chicago, dar, „habitualmente”, a sărit peste corzi, cu sombrero şi muzică de mariachi. Avea viitor, cucerise, la 17 ani, „Golden Gloves”. Acum, la 25, urca treaptă cu treaptă. I se pusese şi poreclă, „El Nino Azteco”, era mîndru de ea. Adică feţişoară de copilaş, dar instinct de războinic…Devenise profesionist în ianuarie 2005 şi toţi mexicanii lui îl iubeau.

Un croşeu l-a culcat la podea în repriza a 10-a. Din colţul său s-a aruncat prosopul. Era, însă, prea tîrziu. A decedat într-o duminica, la prînz, dupa slujbă. Cu ceva timp în urma îşi redactase testamentul. Da, ştia ce se spune, e cam sinistru ca la nici trei decenii de viaţă să începi cu „Fiind în deplinătatea facultatilor…” A fost de acord ca dupa moartea sa, indiferent cînd şi cum va surveni ea, sa-şi doneze organele programului „Gift of Life”. Dintr-o duminică, de după slujbă, opt oameni îi mulţumesc non stop. La fel ca soţiile, soţii, copiii, nepoţii, cumnaţii şi verii lor.

Pe toţi îi cheama Francisco „Paco” Rodriguez.