Motor! Acţiune!Coş!

Prima campioană olimpică din istoria baschetului – naţionala SUA, în 1936 -, a fost formată, în mare parte, din angajaţi ai celebrelor studiouri „Universal Pictures”

Băieţii intră pe terenul de nisip, străjuit de o bordură de beton, înălţată special pentru […]

Prima campioană olimpică din istoria baschetului – naţionala SUA, în 1936 -, a fost formată, în mare parte, din angajaţi ai celebrelor studiouri „Universal Pictures”

Băieţii intră pe terenul de nisip, străjuit de o bordură de beton, înălţată special pentru a ieşi în evidenţă. Plouă torenţial, mingea de baschet nu sare mai mult de 5 cm. Sunt doi maşinişti, un recuziter şi un cameraman, plus un jucător cu acte în regulă. Toţi gata de marea finală! „Alo, domnu’ redactor?!? Grijă mare de unde daţi copy-paste, că nu se înţelege mai nimic. Cum adică nisip, baschet, bordură, ploaie, maşinişti? Nu puteţi fi atent nici la un articol pe săptămînă?”

E 14 august 1936, finala primului turneu olimpic de baschet, Berlin, 1936. Se joacă afară, de sus toarnă cu găleata, dar pe pieptul a 1.000 de spectatori scrie „stoicism”. Baţi „obiectul”, dar o faci degeaba, pentru că din juxtapunerea nisip-praf-zgură-ploaie nu are cum să iasă ceva bun…Germanii au vrut să arate cum se organizează un turneu perfect. A doua conflagraţie mondială nu izbucnise, dar „nazi” era cuvîntul la modă în SUA, aşa că americanii nu au dorit sâ trimită în capitala „friţilor” o echipă. Mai mult, cine trecea Atlanticul risca oprobriul suprem. Atunci au apărut ei, bâieţii de la „Universal Pictures”, celebrele studiouri. Nu se poate spune dacă erau profesionişti, amatori sau ceva între. Cîştigaseră un turneu la Madison SG, dar erau angajaţi ca maşinişti, recuziteri, butafori ori cameramani. Dădeau la coş din orice poziţie, dar abia terminaseră munca la filmul „Raza invizibilă”, cu celebrii Boris Karloff („Frankenstein”) şi Bela Lugosi („Dracula, cel născut la Lugoj).

Bani din chete şi demonstraţii
S-au încăpăţînat să meargă. Nu aveau bani, nimeni nu dorea să-i sponsorizeze, aşa că s-au apucat de partide demonstrative.Denver, Tulsa, Kansas City… O parte din bani au venit din colecte. Nu s-au antrenat nicio o secundă pe vas, Joe Fortenberry şi Wiliiard Schmidt au dormit pe jos două săptămîni, negăsindu-se paturi ce să poată să se lungească după chipul şi asemănarea lor…Sam Balter, cel cu Yom Kippur-ul, a trebuit să fie lămurit că acolo, la Berlin, nu se va face propagandă antievreiască. Francisc Johnosn, un Jordan al acelor vremuri,  nu s-a putut adapta la fusul orar. Frank Lubimn, apărut din imigranţi lituanieni stabiliţi la Los Angeles, a tras echipa după el.

La mijloc de august, pe o ploaie torenţială şi un teren infect, SUA s-au impus contra Canadei, cu 19-8. Rezultatul stîrneşte rîsete dacâ ne gîndim că vorbim despre un meci de baschet, dar la pauză ce ziceţi de un 15-4? Eroul era Fortenberry, maşinistul, omul care, cu două săptămîni înainte nu avea voie să evolueze, pentru că o lege absurdă îi sancţiona pe cei trecuţi de 190 pe centimetri.