Valiza

N-a „parcat”, niciodată, la DNA. A fost plină de poze şi săpunuri, dar a valorat, de o infinitate de ori, mult mai mult decît surata de la Cluj

Garrincha zîmbeşte. Are puterea sâ zîmbească deşi, numai în ultimul an, a […]

N-a „parcat”, niciodată, la DNA. A fost plină de poze şi săpunuri, dar a valorat, de o infinitate de ori, mult mai mult decît surata de la Cluj

Garrincha zîmbeşte. Are puterea sâ zîmbească deşi, numai în ultimul an, a fost internat de opt ori!!! Se uită la televizor, la fotbal, şi zîmbeşte. Doctorii nu l-au cruţat, i-au zis-o direct. Ciroză! Sau, altfel formulat, şi-a făcut-o cu mîna sa. Şi cu o sticlă de vin în ea. Numără zilele râmase pînă la … fluierul final, aşa cum, cu 25 de ani în urmă, fanii îi numărau driblingurile, stringînd: „Mane, Mane, Mane!!!”.

Ianuarie 1983. Doi reporteri îi iau cel din urmă intreviu din viaţă. Ajung la întrebarea; „Dumneavoastră, cel botezat „Alegria do Povo” („Bucuria poporului”), cu ce amintiri aţi rămas din fotbal? Bani, cupe, medalii?” „Bani, cupe, medalii?”, repetă şi rîde, ironic. „Com isto, com isto!” Nu are forţă să se dea jos din pat, dar arată spre o valijoară maro, aflată lîngă noptieră. Niciodată, dar niciodată nu s-a despărţit de ea! Unul dintre jurnalişti, cu mîinile tremurînde, ca Edmond Dantes în faţa scrinurilor cu diamanticale, ridică, uşor, capacul…Zeci de fotografii, îngălbenite de vreme. Într-una, cea mai dragă, apare el, „Mane” Garrincha, alături de marele Pele. „O Rey” îi plînge, de bucurie, pe umăr. „Pasărea Paradisului” zîmbeşte sugubăţ. „Com isto, com isto!…”
Un lăcăţel, o savonieră, o minge
Priviţi cu atenţie! Hai, concentraţi-vă, ce e aşa de greu? E o imagine non-acţiune…V-au dat lacrimile la fotografia anului 2008, cea din Afghanistan? Sau cea cu vulturul ce aşteaptă moartea copilului african pentru a-l devora în cîteva clipite? Şi asta vi se pare „simplă şi normală”???…Da, e ALFREDO DI STEFANO pe o valiză!!! 1960, înaintea ultimelor 45 de minute cu FC Barcelona. Relativ mică, ca a pifanilor care pleacau la oaste, în gară, în Crevedia, conduşi de ibovnică şi de un tată cu lacrimi în ochi. O minge „feliată”, o savonieră, o poză „ştearsă”, pentru identificarea posesorului, o pătură. Toate acestea protejate de un lăcăţel. E zestrea celui considerat, de mulţi, cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor. Şortul murdar, ciorapii flauşaţi şi ghetele stil „Nilă Moromete” le trecem cu vederea. Râmîne doar imaginea „Săgeţii” din pauza unui meci epocal…Aşa era acum 50 de ani…

Un cifru, gel de duş, hexagoane
O valiză. Sau două. Un jucător magnific. Ba nu, doi!!! Fiecare cu geamantanul sâu. Unul plin de poze, altul plin de „efecte”. Astăzi, ele s-au modernizat. Şi-au tras piele, au cifru, compartimente despărţitoare şi dolăraşi în ele. Dar nici una nu valoreazâ cît predecesoarele.Pentru că primele nu pot fi evaluate!

Foto: Astăzi: Valiză din piele, gel de duş, minge cu hexagoane, iPhone, prosop de unicâ folosinţâ. Acum 50 de ani, în posesia lui Di Stefano: lemn, săpun, „obiect” feliat, lacăt, pătură. Plus fotbal, mult fotbal!