Golgeterul de Premiu Nobel
Bernardo Houssay este singurul fotbalist din lume care a făcut rost de placheta gravată cu chipul inventatorului dinamitei
Leopoldo Bard a mai pus mîna pe o carte, altfel, ar rîde de s-ar prăpădi. Deşi a fost dat de şase ani […]
Bernardo Houssay este singurul fotbalist din lume care a făcut rost de placheta gravată cu chipul inventatorului dinamitei
Leopoldo Bard a mai pus mîna pe o carte, altfel, ar rîde de s-ar prăpădi. Deşi a fost dat de şase ani la şcoală, are şapte ani de acasă şi nu-şi permite… Se uită la omuleţul din faţa lui. Are o mustăcioară “subtilă”, nişte ochelari mari, şortul îl cam strînge, iar cu virgula dintre picioare s-ar putea urca, direct, pe cal, nu dintr-o parte. Bard e primul preşedinte al celor de la River Plate. Sîntem în 1904, La Rosales tocmai a fuzionat cu Santa Rosa şi aşa a apărut noua echipă. Pe un teren desfundat, CARP dă piept cu băieţii de la Facultatea de Medicină, în liga a treia argentiniană. De victorie, nici nu se pune problema. Aşa crede Bard.
Ochelaristul le-a împleticit picioarele
Omu’ în negru fluieră startul. Ăla cu genunchii moi nu stă pe gînduri şi marchează imediat. Bard tresare. ‘Tată, cine e schiletele ăsta?’, întreabă. ‘Bernardo, Bernardo Houssay’, îi răspunde careva. ‘Dispune de 17 primăveri, tacsu e tot medic, franţuz de origine, a intrat la noi la facultate din prima şi e fiert pe noul sport”. Cînd apucă să termine ‘sport’, ochelaristul a trimis deja, pentru a doua oară, obiectul în halău. Corect, Riverul din 1904 nu e Riverul de azi, terenurile sînt desfundate, se intră pe teren cu pieptenul de os la buzunarul de la spate, dar…Omu’ în negrul fluieră finalul. S-a terminat 3-2 pentru medicinişti, Bard se duce spre Houssay şi îi zice sec, ca să nu mai piardă vremea: ‘Maestre, te-ar interesa un transfer?’
Stockholm, 10 decembrie 1947
Regele Gustav Adolf ia placheta din mîna maestrului de ceremonii şi o dă cîştigătorului din acel an pentru Medicină. Ceva cu rolul hipofizei în regularizarea metabolismului hidraţilor de carbon…Poartă ochelari, mustăţi ‘subtile’ şi e niţeluş cam crăcănat. Tremură tot, pentru că e primul latino-american premiat acas’ la nenea cu dinamita. Bagă textul de acceptare.’Mulţumesc Majestăţii Sale, Academiei…’ Apoi coboară în butoiul cu melancolie. ‘În 1904 am intrat la Facultatea de Medicină. În acelaşi timp, lucram şi la Spitalul Francez. Mă plăteau prost, dar era ok, pentru că aveam două avantaje: stăteam alături de bolnavii mei şi puteam juca fotbal în echipa Universităţii’…
Auditoriul zîmbeşte…Laureat al Premiului Nobel pentru Medicină care vorbeşte despre sportul său preferat de acum 40 de ani!
Şi să mai spună cineva că fotbaliştii nu pun mîna pe carte, că vor să prindă clarul de lună numai alături de prezentatoare de ştiri sportive sau că sînt ferm convinşi că Goethe este un băiat care a activat ca fundaş central la Eintracht Frankfurt!
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele