Omul bun la toate sporturile

Remi lasă mingea de rugby şi trece la fileu, trage la poartă cu aceeaşi uşurinţă cu care ‘aleargă’, pe bicicletâ, 44 de kilometri. Cine nu şi-ar dori aşa ceva în echipă?

Plutonul a ajuns la Aix les Thermes. E a […]

Remi lasă mingea de rugby şi trece la fileu, trage la poartă cu aceeaşi uşurinţă cu care ‘aleargă’, pe bicicletâ, 44 de kilometri. Cine nu şi-ar dori aşa ceva în echipă?

Plutonul a ajuns la Aix les Thermes. E a 12-a etapă a Turului Franţei, 2001, iar eroul local, Francois Simon, e la cinci spiţe distanţă de miticul Lance Armstrong. Ciclistul e în studiou la ‘France 2’, vorbeşte, cînd, brusc, un alt ‘câţârâtor’ se bagă în seamă. Spune că a fost greu, că a transpirat mult, camerele îi captează grimasele de durere, lumea uită se Simon. Ochii sunt aţintiţi pe Remi Gaillard.

75. 75 de ani. Atît aşteptaserâ fanii lui Lorient un trofeu. Şi acesta venea sub forma unei Cupe a Franţei, după 1-0 cu Bastia. Se întîmpla în 2002, iar euforia era uriaşă. În mijlocul jucâtorilor, al antrenorilor şi al suporterilor, un fotbalist îi îmbrăţişa pe toţi şi toţi îl îmbrăţişau pe el. Reporterii se băteau pentru o declaraţie a prospătului ‘încoronat’. Numele său? Remi Gaillard.

‘Eurosportul’ i-a certificat existenţa
A debutat cu naţionala franceză masculină de volei în 2002, în iulie, în timpul unui joc din Liga Mondială, live pe Eurosport. Cînd camera de luat vederi a trecut prin faţa sa, a făcut cu mîna, dar a continuat să urle din toţi bojocii imnul naţional, cum bine-i stă unui ‘tricolor’. Memorabilă rămîne expresia feţei unui coleg, cînd s-a uitat peste umăr şi a văzut pe unul echipat la fel ca el, pe care nu-l văzuse în viaţa lui, dar care urla: ‘Entendez-vouuuuus dans les campagnes !’ Hahaha ! N-avea de unde să-i ştie numele: Remi Gaillard !

În aprilie 2007, vreo 7.000 de suflete veniseră pe „Stade Sabathe”, la unul dintre cele mai tari meciuri de rugby din Top 14 : Montpellier vs Bourgoin. Atmosfera încinsă, cînd, brusc, îşi face apariţia nou transfer-bombă al gazdelor, Reeemiii Gaillard !!! Mai mult, deşi venise la echipă de doar şase minute, era deja câpitan.

Nu e streaker, nu deranjează pe nimeni
Omul nu e un streaker. Adică unul dintre băieţii ăia care intră sumar îmbrăcaţi pe un teren de sport şi, la plecare, au pe ei doar costumul lui Adam şi, eventual, un logo mic desenat pe bucuşoare. Nu vrea să epateze, aşa că nu întrerupe meciurile, nu strigă şi nu sare gardul. Nici măcar nu e adeptul rămăşagurilor tîmpite, de genul” Punem pariu că…?” Din contră, e chiar simpatic şi, de cele mai multe ori, după ce e dibuit şi escortat de câtre un steward afară din incintă, nici măcar nu primeşte amendă.

Francezul nostru e „omnisport”, dacă poate exista aşa ceva. E un actor bun, de aceea îşi permite să joace, la propriu şi la figurat, la orice echipă îşi doreşte. O face din plăcere, se bagă la poze, bate cuba cu adversarii, dă noroc cu arbitrul, sărută cupa. E modul lui de a fi aproape de un sport. De fapt, de toate.