Titularul postului de rezervă

A terminat de băut cafeaua, a citit, în diagonală, două-trei ziare. Gata! E timpul să plece! Consoarta, Arantxa, îi aranjează cravata. Nu e nimic în neregulă cu ea, dar aşa e gestul ăsta împămîntenit, înainte de ieşirea din casă. S-au […]

A terminat de băut cafeaua, a citit, în diagonală, două-trei ziare. Gata! E timpul să plece! Consoarta, Arantxa, îi aranjează cravata. Nu e nimic în neregulă cu ea, dar aşa e gestul ăsta împămîntenit, înainte de ieşirea din casă. S-au luat în miez de iunie 1999, cu un an înainte ca el să sosească acasă cu prima Ligă a Campionilor. Ăla micu’, Aitor, vine să bată „Cuba!”, cum face zi de zi. E născut cu puţină vreme înainte ca „papa” să cucerească cea de-a treia Ligă a Campionilor din viaţa sa. Zaira, prinţesa familiei, cea cu nume basc, apare şi ea pentru a spune un „Hola!” somnoros. A văzut lumina zilei după ce „papa” obţinea a doua Ligă a Campionilor, la Paris. Omul zîmbeşte, e topit tot, şi, cu ambele degete mari îndreptate spre spate, face „faza” aia cunoscutâ de toţi fotbaliştii, ceva de genul: „Citiţi ce scrie!”. Acum e la costum, dar pe tricoul de joc oficial apare „Haz” „H”, de la Hernandez, al doilea sâu nume, „A” de la Aitor, „Z” de la Zaira…

Fosta prezentatoare de televiziune şi ex-model zîmbeşte cu subînţeles. N-are ce sfaturi sâ-i dea. De cînd se cunosc, a mai văzut „filmul” ăsta de două – trei ori. Se duce să-şi renegocieze contractul. De fapt, sâ-l prelungească. Ăsta e cuvîntul potrivit: să-l prelungească! Joacă la Real, prima echipă, de 14 ani. Arantxa se şi întreba, uneori: „Ce naiba stimulare să mai aibă dacă de un deceniu şi jumătate se schimbă în acelaşi vestiar, parchează în acelaşi loc maşina, iese pe acelaşi teren?” N-a fost titular mereu, din contră, deşi are 313 partide numai în campionat, multe dintre ele le-a început pe banca de rezerve. A spus, vreodată, ceva? Nu! A comentat că alte transferuri „stelare” nu făceau nimic şi cum intra el jocul se „limpezea”? Nu! A vociferat că Figo, Zidane, Ronaldo sau Beckham au luat mai mulţi bani decît el? Nu! Figo, Zidane, Ronaldo sau Beckham au plecat, el a rămas. S-a plîns că deşi a făcut sezoane memorabile nu a „prins” decît 14 meciuri la echipa naţională? Nu!

Dă să plece şi-şi sărută soţia, la fel de pasional ca atunci, pe 22 iunie 1999, în biserica „Los Jeronimos de Madrid”, cînd au devenit…o familie. Oferte a avut, Slavă Domnului! Şi de la Milan, şi de la cîteva echipe englezeşti. Arantxa i-a tot zis că stă rezervă, că se cam iroseşte, că ar fi cazul să schimbe aerul, la propriu şi la figurat. N-a vrut să audă, a spus că el e „profi” şi că trage tare ca să demonstreze că merită să joace. „Hahahah!” Să tragi tare ca sa arăţi că eşti bun după 14 ani pe „Bernabeu?” Bună gluma!

Dar ăsta e el! Aşa s-a născut, aşa o să se retragă de pe gazon, ca un profesionist. Ar fi putut să ceară bani mai mulţi, să fie „speculant”, să se bazeze pe iubirea fanilor „albi”. N-a făcut-o. A acceptat ce i s-a propus, a mai modificat, pe ici, pe acolo, cîte ceva, apoi a scos „Mont Blancul” şi a semnat noul angajament: „Jose Maria Gutierrez Hernandez”…