Noapte bună, copii!

Gura bate fotbalul până când n-o să mai poată sta pe fundul lui

Dan Petrescu nu a putut fi citat fidel. A fost transcris cu puncte, puncte. De ce credeţi? Pentru că e interzis. Pentru că reproducerea mot-a-mot ar ataca bunul-simţ. Pentru că aşa ceva nu se face. Nici în situaţii extreme. Nici când scopul jurnalistic e evident (nu e cazul fluviului de scabroşenii de la Giurgiu). Acum aproape 10 ani, L’Equipe a intrat în spaţiul interzis reproducând pe prima pagină fraza pe care Anelka i-a trântit-o selecţionerului Domenech la Cupa Mondială de pomină din Africa de Sud: „Va te faire enculer, sale fils de pute!”. N-o să traduc. Destul să vă spun că a rezultat un frumos scandal. Decizia tipăririi în clar a injuriilor era justificată de publicaţie prin nevoia de a explica tot circul care a urmat. Mulţi însă ar fi preferat să nu ştie nimic. Pentru că şi copiii citesc ziarul.

Pentru că şi copiii se uită la televizor ar fi bine să nu mai repetăm, nici cu puncte, puncte, ce i-a ieşit pe gură antrenorului de la CFR, nici jucătorilor lui, nici altor jucători şi altor antrenori. În principiu, ar fi bine ca fotbalul să nu aibă telespectatori minori, să poarte semnul „plus 18” pe care îl vedem ataşat unor filme. Căci în fotbalul nostru se înjură cum se respiră. Oamenii înjură de supărare sau de bucurie, de ură sau de drag, înjură când joacă şi când nu joacă, înjură când se antrenează, când mănâncă şi nu m-ar mira să înjure şi când dorm.

În fotbalul nostru pravoslavnic oamenii înjură precum preoţii bolborosesc rugăciuni. Trăiesc înveşmântaţi în înjurături şi din acest motiv nici nu le mai percep ca atare, le poartă precum ciorapii sau chiloţii. Puteţi să mă înjuraţi, dar aproape am convingerea că Dan Petrescu nu a realizat cu adevărat grozăvia vorbelor sale, violul moral pe care îl implică fie şi numai gândul la perversiunile necrofile şi sexul cu părinţii. Înjurăturile sunt precum automobilele, sunt folosite fără a avea habar cum funcţionează. Ceea ce nu scuză nimic, dar explică halul în care am ajuns în absenţa oricărei frâne.

Avem o problemă naţională, scoatem de sub brâu înjurătura precum americanii de la brâu armele de foc. E atât de mare necazul încât federaţia şi liga trebuie să intervină. Dincolo de salvarea ultimelor urme de bun-simţ, e despre sănătatea fotbalului, ca şi regula U21. Ce credeţi, porcăriile verbale prinse în prim-plan de televiziuni atrag sau gonesc investitorii? Firme serioase nu îşi pot asocia numele cu astfel de manifestări suburbane. Reguli drastice trebuie impuse tuturor, antrenori, jucători şi oficiali. Câteva meciuri de stat în tribună, cu antrenorul oricum mereu în contact cu banca, sunt sancţiuni de Piticot. Iar valoarea tehnică nu poate ţine loc de bună purtare.

Nici măcar geniile nu-şi pot da jos pantalonii în public. Sau dacă o fac, sunt luate pe sus şi duse la odihnă. Dacă Iorgulescu şi Burleanu nu pricep gravitatea situaţiei, se fac responsabili de o prăbuşire mai urâtă decât cea din ierarhiile pe care le tot plângem. Aceea a ultimelor redute ale umanităţii noastre.