Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Handbaliatorii

Vocea lui Ştefan Birtalan e întretăiată, şi nu din cauza legăturii telefonice, nici urmare a micului şi simpaticului defect de vorbire, un bâlbâit care i-a adus porecla „Bibi”. Emoţie. Nu dintr-aceea de soap care să-ţi mulgă lacrimi, o emoţie adâncă, […]

...

Cei de pe urmă

Britanicii s-au culcat cu City-Utd 0-2 şi s-au trezit cu The Queen-Meghan 0-1. De Ziua Femeii. Care e, de fapt, o zi a drepturilor femeii, ceea ce ne reaminteşte paradoxurile unei umanităţi dornice să ajungă pe Marte, dar având probleme […]

...

Gura bate gândul

„E fenomenal ce face LeBron. Dar nu-mi place când persoane care au acest statut în sport se implică în același timp și în politică. Adică, fă ce faci tu bine. Ține-te de ceea ce faci. Eu, de exemplu, joc fotbal […]

...

Cu sportul la psihiatru

„Închisoare pentru lesbianism, wow!”. Comentariu la articolul despre golgota Marianei Cetiner, fosta handbalistă care vorbeşte, în interviu cu Costin Ştucan, despre abuzurile îngrozitoare suferite pe când era copil şi apoi adult. Da, da, închisoare pentru lesbianism! Şi nu se întâmpla […]

...

Masonaras

E probabil ca preşedintele FRF, exasperat de castanele pe care le încasează în numele grecului, să-l fi forţat pe Vassaras să iasă şi să spună ceva, orice. Şi s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. În interviul de la Telekom, […]

...

Întunericul

Despre morţi, numai de la excelent în sus

Permalink to Întunericul
joi, 26 noiembrie 2020, 7:23

Şansa lui ar fi fost să se nască sărac şi să devină de mic fotbalist uriaş. Ar fi putut fi Pele sau Messi, cu riscul de a-şi termina viaţa liniştit, uniform, egal cu el însuşi în stratosferă. Dar pentru că era şi iute la minte a fost Maradona. Şi totul s-a sfârşit rău. Rău pentru noi, cei orbi.

Bomba

Despre fotbalist, zeul, dumnezeul, curg deja fluvii de lacrimi, aşa că n-am să-l plâng, ce mai contează o picătură în Rio de la Plata? Monumentul de vorbe e complet. Atât aş zice: dincolo de jonglerii, nu-i uitaţi fizicul! O bombă musculară. Nu departe era Hagi. Dar mai apoi, inclusiv de la Hagi, au ieşit plăpânzii striviţi de tancurile fabricate de marile industrii ale fotbalului.

Dispariţia

Despre autodistrugătorul Diego s-au spus la fel, multe. De ce nu l-a oprit nimeni?, se întreabă barzii printre suspine. Ca şi cum l-ar fi putut opri cineva. Omul scăpase naturii umane. Se îmbătase şi se drogase cu el însuşi de când ceilalţi îl sanctificaseră. Era mort demult, purtat ca o paiaţă de la un dictator la altul, ca o caricatură a lui însuşi. Despre asta, uite, merită vorbit un pic. Despre cine sunt cei la care ne închinăm.

Şmecheria

Pentru că era ‘oţ a scos din butoiaş această butadă magnifică în sine, nimicitoare în consecinţe: „Dacă a fost o mână, a fost a lui Dumnezeu”. Sau cam aşa ceva. Planeta s-a dat pe spate de râs. Ce tip mişto, ce băiat! Un gol cu mâna e un gol, ce dracu’! Mai ales dacă e fardat atât de frumos. Sacralizând furtul, Maradona a resetat istoria morală a sportului. Al doilea gol al său din acel meci cu Anglia, în loc să rămână referinţa absolută a fotbalului, e mereu prezentat la pachet cu celălalt. Ca şi cum ar fi răscumpărarea primului. Dar de ce naiba Gioconda ar trebui să fie contraponderea unei crime?!

Moştenirea

Şi uite aşa, fotbalului i s-a pus ştampila de sport al genialilor şmecheraşi, al şuţilor şarmanţi, cei cărora li se iartă orice dacă ştiu să te dribleze cu mingea sau din vorbe. Dar nu toţi pot asta. Imensa majoritate practică doar hoţia brută. Faulturi în careu, mâini care se ţin de cap după lovituri în umăr, cruci înghesuite de indignare după agresiuni care ar intra sub incidenţa codului penal. Toate sunt acceptabile, parte din cultura acestui sport. Iar calea întunecată a fost deschisă de cei care n-au ştiut, deşi au putut, să ţină partea luminii.

Lăudaşul

De la Castro la Chavez (şi urmaşul lui, Maduro), de la Putin la Belarusul lui Lukaşenko, itinerariul lui Maradona printre dictatori a fost impecabil. După realegerea recentă a tătucului de la Kremlin, micuţul i-a trimis un mesaj de un trist umor involuntar: „Ai toată admiraţia mea pentru că deşi anii au trecut tu ţi-ai menţinut convingerile cu aceeaşi energie ca întotdeauna. Felicitări poporului rus!”. Politkovskaia, de acolo de unde e, Navalnîi şi toţi executaţii, torturaţii şi otrăviţii trebuie să fi apreciat postarea. Bine că Diego nu bătea mingea pe vremea lui Stalin. Sau a ăluilalt… Pentru toate acestea abia dacă a fost atins cu o floare. În acelaşi timp, până când corectitudinea politică nu a trecut la cârmă ca să facă alte nerozii, sportivi care protestau pentru drepturile persoanelor de altă culoare a pielii decât a majorităţii erau ostracizaţi, batjocoriţi.

Renunţarea

Tot aud în orele acestea de doliu universal cât de tare a ţinut partea celor năpăstuiţi bietul Diego. E de notorietate că a făcut gesturi lăudabile pentru unii şi alţii. Dar săraci şi asupriţi erau şi în popoarele ai căror satrapi îl primeau în puf pentru a-şi actualiza imaginea publică. Diego clătinându-se de beat ce era, trăgând pe nas în văzul lumii din tribună la Mondialul din Rusia, într-o ţară în care astfel de lucruri sunt pedepsite dur, arăta că nu-i mai păsa. Nici de el, nici de nimeni. Renunţase la tot. Şi atunci, de ce să ne agăţăm cu disperare de Maradona cel dispărut demult?

Alături de el

Când a căzut fără de întoarcere? Când omuleţul care reprezenta revolta asupriţilor a devenit păpuşa dezarticulată a asupritorilor? Ce e în neregulă cu toată această lume, care îl plânge ipocrit în loc să se fi ridicat ca un zid împotriva derivei sale morale? Se tot zice că e un zeu. Dar prea ne amintim de la zei doar tâmpeniile, care erau episodice, şi uităm că majoritatea ţineau lumea în ordine, îi dădeau un sens. Maradona n-a fost un zeu. Poate un înger căzut, strivit de stânci pentru că, ridicat mult deasupra pământului, a crezut că o să-l ţină acolo golurile. Dar, pentru altitudinea umană, erau doar goluri de aer. Maradona l-a ucis pe Maradona. Şi pentru asta ar trebui nu căinat, ci condamnat. Şi noi alături de el.

Comentarii (359)Adaugă comentariu

johanissoaia (2 comentarii)  •  28 noiembrie 2020, 16:59

Mi-am pus repede un meci sa il revad, finala din 1990 dintre Argentina, ca detinatoarea titlului si Germania si am putut sa trag niste concluzii personale. Le impartasesc si aici. Am crezut ca 1-0 ala o fost o deceptie, un fotbal sters cu un singur gol dat din penalty si o Germanie puternic favorizata. Total gresit, echipa cu fotbalul placut in meciul ala au fost chiar nemtii. Ca sa vezi grozavie. Cu toate ca nu aveau niciun Maradona in teren. Littbarski dribla la aia intr-o nebunie. Cu pase intre ei mai ceva ca la o hora si incursiuni de care nu puteau fi capabili decat cei care faceau flotari. (Banciu in emisiunea sa i-a impartit pe fotbalisti in talente supraterestre si ceilalti care fac flotari.) Doar ca raposatul arata in meciul ala deja sleit dupa ceva minute, fara aer in piept, stors de vlaga ca si cum petrecuse din 1986 non stop, de la intrarea in legenda orice noapte prin lupanare si tragind prafuri. Serios, uitati-va la acel meci. Nu trebuie sa ma credeti. Germania a aratat exact ca o echipa in care toti 11 faceau flotari iar Argentina arata ca o echipa in care nimeni nu facea pentru ca ... Maradona. LMFAO. Chiar si fundasii Germaniei, ca Brehme prestau desavarsit cu suturi periculoase din toate pozitiile si din voleu . Este un prim plan pe Maradona mai spre final cand se loveste mingea de mana lui (iar) si o suteaza ca s-a fluierat. Arata cum as arata eu ,care nu sunt fotbalist, cand beau ceva mai mult . Zau asa. In concluzie, am crezut tot timpul ca Germania a castigat cu favoruri cupa aia dar nu este adevarat deloc. Argentinienii , in frunte cu Maradona aratau ca niste dinozauri ai fotbalului, ca niste derbedei mici si mozgoliti, care se credeau prin parcarea unui cartier din Buenos Aires, hai ca-i facem pe astia cu talentul nostru nativ si mai ales al lui Maradona. O realitate insa complet diferita. Germanii au fost cei cu fotbalul pe care l-as putea iubi, nu argentinienii si mai ales nu Maradona. Cineva trebuie sa il informeze si pe cel mai mare jurnalist al nostru de asta, adica Banciu :) In 1986 nu stiu cum arata acest fotbal dar din 1986 pana in 1990, Maradona a avut ragaz sa traiasca ca starul de pe piedestalul pe care l-au pus toti si sa se nenoroceasca ca si om. In timpul asta, germanii cei mediocri si lipsiti de talent ca fotbalisti, s-au inchegat asa bine ca nu au mai putut decat sa culeaga roadele, care roade dictatorii astia cred ca li se cuvin doar "talentatilor". Respect Germania. In 1990 mi-ati aratat ce inseamna echipa, nu fotbalisti. Faceti flotari oameni buni, mai ales daca sunteti jucatori. Nu ascultati la Banciu prostii cum ca aia care le fac nu ar avea talent ca sunt modesti si mediocri. Este exact pe dos. Rest in peace Maradona dar ramai si jucatorul care mai mult nu juca si arata prea iute la manie degetele mijlocii de pe banca. Marile partide le-a sustinut din pacate in cluburi sau petreceri private.

DelPi (1 comentarii)  •  28 noiembrie 2020, 23:12

Cel mai prost articol!! RAMAI ,mah nene la handbal(deși esti praf si acolo )! Halal jurnalist!

Ioan C. (3 comentarii)  •  29 noiembrie 2020, 11:29

Exact tot atît drept are dl Naum să-l critice pe Maradona cît au și cei care-l idolatrizează! În ce mă privește, nu mi-au plăcut niciodată driblangii.

Solanas (30 comentarii)  •  29 noiembrie 2020, 21:53

Ovidiu (2 comentarii)  •  1 decembrie 2020, 1:49

Inca de la inceput vreau sa spun ca va respect opinia insa nu pot fi deacord cu tot ce ati scris in articol. Da , Maradona nu a fost un role model( un model de urmat) , sa spunem , nu este zeu (nici pe departe) , nu a fost un geniu (in adevaratul sens al cuvantului) , orientare politica ...hmm..cel putin indoielnica , viata privata ...UN DEZASTRU si totusi pe terenul de fotbal reusea lucruri care nu sunt la indemana oricui , adica a fost un fotbalist de exceptie. Marea majoritate a celor care il plang acum l-au apreciat ca FOTBALIST (in alea 90 min de joc).Acum , sa ajungem sa-I facem prosti pe toti(cum am vazut in comentarii) este usor , dar sa ne aducem aminte de vorba lui Lapusneanu - prosti , da multi. Nici eu nu sunt de acord cu zile de doliu la nivel mondial etc , dar daca argentinienii vor doliu , sa le fie de bine , care este problema?De ce sa-i judecam noi? Acum legat de FURT , acel gol mult hulit.......Maradona a recunoscut , englezii au trecut peste (cu toate ca inventatorii fotbalului si a fair play-lui a dat-o de gard rau in 66 , in finala CM) , si noi romanii il blamam pt furt(ma face sa rad , noi cei car am inventat furtul).De ce se denatureaza adevarul , nu inteleg ?In acea zi Anglia nu ar fi castigat meciul in nici o circumstanta - echipa Argentinei a fost mai buna , au recunoscut Bobby Robson , Gary Lineker si altii. Ceea ce nu spuneti in articol , legat de acest meci , este starea de spirit a nationalei Argentinei important ca toata lumea sa inteleaga .....ERAU plini de ura dupa razboiul pierdut .Inainte de meci toti , in frunte cu Bilardo , au cazut deacord pentru victorie cu orice pret - o mica razbunare pt toti argentinienii....era o stare de spirit , alimentata de mandria nationala.Ar trebui acuzati toti componentii nationale argentiniene de furt ,nu numai Maradona dar in acelasi timp ar trebui retras trofeul din 66 castigat de englezi pe nedrept , trofeul castigat de italieni in 82 si multe altele de-a lungul istoriei sportului. Iubit sau urat , adulat sau blamat si-a pecetluit locul in istoria fotbalului ......si , domnule Naum , nu poti fac nimic in aceasta privinta . Ai o opinie , da....deacord..este dreptul tau , insa nu este universal valabila. Unii oameni au nevoie de putina bucurie si fericire in viata .Acesti oameni au gasit in Maradona , in fotbal o licarire de mai bine.....Cine esti tu sa le-o stergi cu buretele? Maradona , va disparea definiv in 20-30 de ani cand copilasii din anii 80-90 vor disparea la randul lor..... Aveam 14 ani cand Maradona castiga cupa mondiala , o amintire frumoasa - este amintirea mea domnule Naum. Cu respect si consideratie , un iubitor de fotbal spectacol.

Cosmarul lui Naum (2 comentarii)  •  1 decembrie 2020, 3:35

Eu nu ma crucesc la cele ce scrie "băiatul lui tata",un fel de Ianis Hagi al jurnalistcii,băgat pe gât presei,de un tată orb,ce nu voia sa înțeleagă nulitatea fiului sau!!!Eu ma crucesc de aceia ce-i tin partea!!!Nu sunt majoritari ,ce-i drept,dar sunt mult prea mulți!Este de fapt oglinda societății,aici a ajuns această țară!!!!Aici ne-au adus acești Naumi,Geambasi,Ioanitoi,CTP-isti,Banciuei...etc...etc...tot *** comunismului vopsit in capitalism!!!Maradona a fost un geniu al fotbalului,alături de Pele,cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor!Era un ***,dar nu mai *** decat Hagi,sa ne intelegem!!!!Cand esti acolo sus si vii de foarte jos,e greu sa rezisti ispitei viciilor!!Mai ales că ești bombardat de toti "binevoitorii"!Hagi a rezistat ca e machedon si ăștia au o educație mai sănătoasă decat un amărât din mahalalele Buenos Airesului!Mutu,nu a rezistat si Naum nu scrie urat de el,ca e viu si moare de frică să nu-i dea o bătaie bună pe care zau ca ar merita-o!!!Cati de pe la noi,mari genii si ei,nu au murit alcoolici.Si au fost giganți fotbaliști!!!Daca aveau droguri,scăpau si in ele!!!Si nu-i batjocorim,asa cum face acum Naum,la câteva zile de la moartea acestui titan!Toti acesti oameni ne-au încântat,ne-au facut sa plângem de bucurie prin arta lor!!!Au greșit si au plătit,dar fotbalul lor ne-a rămas în suflet!!!Gheorghe Dinică si Stefan Iordache erau alcoolici si de asta au murit,ar trebui sa nu ne mai uitam la filmele lor si sa nu-i mai iubim ca pe niște giganți actori?!?!Nimeni Naum,ai auzit de Emir Kusturica?!Vezi filmul lui despre si cu Maradona,apoi da-ti demisia si du-te la cursuri serale de introducere în arta bunului simt!!!

Ovidiu (2 comentarii)  •  1 decembrie 2020, 12:10

Inca ceva , domnule Naum . Am avut privilegiul sa vad meciul din 86 in direct la tv....generatiile urmatoare au youtube , insa nu e acelasi lucru , urmareste a doilea gol in comentariul original al televiziunii argentiniene - incredibil , absolut ireal , acel urlet de fericire reprezinta descatusarea unei intregi natiuni.....daca poti sa intelegi cat de mult a contat aceea victorie.

Comentează