Frumoşii pierde-vară
La finalul CFR-FCSB a fost ca şi cum cineva s-a distrat luând vorbele unuia ca să le pună în gura celuilalt şi viceversa

B. A. Vintilă: „Am făcut un joc bun, sunt mulţumit, am dominat, am avut ocazii, sunt lucuri care dau moral echipei”. D. Petrescu: „Sunt nemulţumit de toţi, chiar şi de mine. De când sunt antrenor la CFR nu am văzut echipa asta aşa slabă”.
Ce ar zice un chinez?
Prezentaţi aceste vorbe unui, să zicem, chinez care tocmai a driblat coronavirusul şi întrebaţi-l cine a câştigat. Noi ştim, dar el ar avea toate motivele să se păcălească. Pentru că, da, cum le zice Dan, niciodată nu am mai auzit aşa ceva de aiurea. Precizăm, pentru chinez, că a fost vorba despre un meci de fotbal nu de unul de balet între trupa de la Bolşoi şi cea de la Metropolitan. Un sport în care nu se joacă pe impresia artistică. De aceea bomboana pe i-ul din Vintilă a fost: „Ne-a lipsit doar golul”. Insignifiant. Un mizilic, o nimica toată. Golul, ce frivolitate!
Nu-i deranjaţi pe artişti cu scorul!
Când joci atât de bine, aşa cum a făcut FCSB la Cluj, ce mai contează rezultatul? Ce mai contează că aproape ai pierdut campionatul, pentru al 5-lea an la rând şi pentru al 3-lea consecutiv în faţa aceleiaşi echipe, evident, „norocoase”?! Importante sunt frumuseţea gestului, şuturile măiastre, pasele dibace, frezele savante, că doar nu vreo pârdalnică de tabelă de marcaj, iţindu-se meschin în culisele acestui spectacol fascinant cu un scremut şi mic, minuscul, uite-atât 1-0! A nu se menţiona. Rugăm a fi scutiţi de această proză hâdă, ucigaşa poeziei unei echipe dăruite, pline de jucători valorând zeci de milioane de euro, gata să frângă inima Europei şi chiar a Americii care, sărmanele, nu mai ştiu cum să liciteze pentru una sau alta dintre bijuteriile din Berceni. FCSB a câştigat de fapt marele meci al campionatului. În sufletele esteţilor, ea e învingătoarea. Mintea, hoţomana, minte!
Când mintea vede dublu
Acum 70 de ani un francez sosea al doilea în „infernul” Paris-Roubaix la 3 minute după ce Fausto Coppi, deja o legendă, trecuse linia de finiş. Marcel Diot, aşa îl chema, a ridicat însă mâinile la final în semn de victorie. „Tinere, ţi-ai pierdut minţile? Coppi a ajuns demult!”, i-au spus oficialii. „Coppi vine din altă lume. Aici, pe pământ, eu sunt învingătorul”, a răspuns serios Diot. Povestea se potriveşte. FCSB se felicită pentru meciul foarte bun reuşit de ca şi cum asta e tot ce ar fi putut realiza. Niciun reproş substanţial. Niciun semn de întrebare, nimic. Şi poate că starea asta de euforie ar fi fost normală dacă CFR n-ar fi evadat la 7 puncte sau dacă în cele trei confruntări din acest sezon cu rivala FCSB n-ar fi reuşit impresionanta sumă de zero goluri.
Profesorul Supărare
Logic, jocul fericit din Gruia ar trebui să nască supărare, nu triluri de privighetoare. Iar supărarea poate fi un bun profesor. Îi poate ajuta să înţeleagă de ce au pierdut titlul (dacă îl vor pierde) încă de la început, în rătăcirile din vara trecută – atunci şi-au compomis şansele şi au ratat Europa din cauza alegerilor fanteziste de jucători şi antrenori. Supărarea le-ar putea folosi în a pricepe cum s-a dezvoltat în mintea fotbaliştilor complexul superiorităţii celor de la CFR, pe care, sigur, ei îl vor nega. Cei de la FCSB ar putea învăţa multe. Dacă ar vrea.
Critica desfiinţării pure
Apropo: autoflagelarea lui Dan Petrescu e de fapt încă un cui bătut în genunchii psihologici ai rivalei. Când te învinge cineva care spune că nu şi-a văzut niciodată echipa jucând mai prost e de rău. Rău, rău.
FCSB n-a pierdut titlul, încă. Dar e posibil să fi rătăcit ceva extrem de preţios. Credinţa că dacă joacă bine, bate CFR. Or de sub asta îi va fi greu să iasă.