Toate articolele
Cele mai noi articole de Theodor Jumătate
Cine l-a dat afară pe Bölöni!

Încă nu-mi vine să cred că Bölöni a fost demis de Gent după 25 de zile. Ce club procedează astfel? Alege un antrenor, unul important, ca Loți, campion al Belgiei cu Standard și care transformase Antwerp dintr-o nou-promovată într-o forță […]

...

Vedetele Islandei refuză naționala și selecționerul acceptă

Nu îi este ușor lui Mirel Rădoi să fie selecționerul României. Primele meciuri, la 39 de ani, fără experiență, cu presiunea rezultatelor de la început. Dar nu este singurul care își face griji înaintea barajului pentru Euro. Erik Hamren are […]

...

Croatul care se ferește de minge și care face cu ochiul

I-am văzut pe croați jucând cu portughezii în Liga Națiunilor. I-am văzut? I-am văzut jucând? Da, e prea mult. Pentru că, în apărare cel puțin, n-au existat în acest meci. Au pierdut cu 1-4 la Porto, dar putea fi 1-7 […]

...

Să fie fericiți că îl au pe Loți!

Unul dintre jucătorii importanți, Iaremciuk, al doilea golgeter alb-albastru sezonul trecut, spune după doar două meciuri, după o victorie, că „arătăm ca o echipă de liga a doua, nu înțelegem tactica antrenorului, e prea defensivă”. Iar jurnalistul flamand Tom Boudeweel […]

...

Coman. Revanșa copilului refuzat

Ce ironie! Să se nască la Paris, să iubească PSG și să joace nouă ani la juniorii roș-albaștri, dar în cel mai important meci al istoriei clubului de lângă Eiffel, prima sa finală de Champions League, el să fie în […]

...

Theodor Jumătate

Vede întotdeuna partea luminoasă a sportului. Jumătatea plină a paharului, deși nu acceptă jumătățile de măsură

Era o zi de toamnă, dar o toamnă frumoasă, cu soare călduţ de octombrie, cînd am deschis prima oară uşa redacţiei. Sportul românesc, 1995. Aveam 20 de ani, eram anul 2 la Drept, dar sportul mi-era mai aproape de suflet, fotbalul o pasiune, mai ales cel internaţional, şi gîndul de a fi jurnalist mă atrăgea mai mult decît o pledoarie în sala de judecată.

Mi-a plăcut din prima clipă agitaţia, telefoanele zbîrnîiau în continuu, iar tastele vechilor maşini de scris sunau ca o mitralieră la foc automat. Tolo era acolo, Cristi Geambaşu şi el, Andrei Vochin la fel, toţi la Fotbal Intern (Ovidiu Ioaniţoaia superviza tot), dar eu voiam Internaţional şi m-am mutat sus, în pod, unde împărţeam o cameră mare cu colegii de la Sporturi – Lumi Paul venise deja de cîţiva ani. Între noi, numai un paravan de lemn. Nu era prea confortabil acolo, luai foc vara şi îngheţai iarna, dar era o atmosferă frumoasă şi asta conta.

Atunci am simţit acel magnetism, o legătură sufletească imposibil de rupt, care mă ţine şi astăzi legat de această echipă. Am plecat împreună de la Sportul roşu, am creat împreună ProSport, ziarul noului val, şi tot împreună am dat culoare şi prospeţime Gazetei.

Eu? Continuu să-mi împlinesc un vis. Fac ceea ce-mi place. Şi mai e un vis împlinit: am fost la primul meu Mondial, Brazilia 2014. Şi am mai cîştigat zece ani de viaţă.