Poți să plângi, Barcelona! I-ai făcut cel mai neașteptat cadou lui Juve: Dani Alves, gratis!

Sunt multe întrebări ce-mi aleargă prin minte acum, după semifinala de la Monte Carlo, dar una nu-mi dă pace de ceva timp și se tot întoarce, continuă să mă frământe: de ce l-a lăsat Barcelona să plece pe Dani Alves, […]

Sunt multe întrebări ce-mi aleargă prin minte acum, după semifinala de la Monte Carlo, dar una nu-mi dă pace de ceva timp și se tot întoarce, continuă să mă frământe: de ce l-a lăsat Barcelona să plece pe Dani Alves, vara trecută? Și gratis!

Ce clasă are brazilianul! Dintre toți cei văzuți la Monaco – Juventus, brazilianul m-a entuziasmat. Parcă e și mai bun ca înainte! Cât de repede s-a integrat, cum vede jocul și cum face totul să pară atât de ușor, atât de simplu pe teren. Pase, fente, combinații, centrări, șuturi, nimic nu e suferință, fotbalul înseamnă doar bucurie pentru el la 34 de ani. Plăcerea de a oferi un assist cu călcâiul, la fel ca pe plajă, dar și de a sprinta în nesfârșitele sale curse de-a lungul benzii între cele două careuri. Și e mai sigur în faza defensivă, stilul italian îl ajută.

„E cel mai valoros în afacerea asta, a fundașilor dreapta. De departe. Nimeni nu se apropie”, afirmă Rio Ferdinand la BT Sport. Un imens câștig pentru Juve. Fundașul care are mai multe pase decisive în Liga Campionilor decât Zidane, Iniesta, Pirlo, Scholes sau Modrici.

Revin la gândurile mele. El Loco, nebunul, cum îl alintau colegii, iubea Barça și cred că ar fi putut rămâne pe viață blaugrana. Când s-a întors pe Camp Nou, la returul „sferturilor” cu Juve, primul lucru pe care l-a făcut a fost să îngenuncheze în iarbă și să sărute emblema clubului catalan de la marginea gazonului. Iar înaintea partidei, chiar în clipele când arbitrul se pregătea să fluiere începutul, el își saluta încă foștii colegi și antrenori în fața băncii de rezerve catalane, întârziind startul. Tot el l-a consolat la sfârșitul meciului pe Neymar, cel mai afectat de eliminare. Și nu se bucurase la niciunul din golurile bianconere de la Torino. Golurile echipei lui.

Atunci, de ce să plece? Încercând să dea o explicație, în iunie 2016, Dani a spus într-un interviu că „Barça e incredibilă, însă ajunsesem într-o poziție prea comodă. Ceea ce nu-mi place. Dacă mă simt confortabil, ceva merge rău. Doar provocările mă împing înainte”. Posibil să fi fost aceasta cauza despărțirii. Nu mai era motivat.

Sau poate cuvintele lui n-au reflectat întocmai adevărul. Pentru că nici șefii Barcelonei n-au insistat, nu i-au propus un nou contract așa cum voia el, gândindu-se probabil că finalul carierei lui e aproape. Și, la opt ani după ce au plătit 35,5 milioane de euro pentru a-l lua de la Sevilla, i-au deschis ușa. I l-au dăruit lui Juventus.

O uluitoare eroare, pe care nici Gary Lineker nu o înțelege: „Cum să-i dai drumul gratis unui asemenea fotbalist?”. Mai ales că nici nu aveau înlocuitor. Au tăiat o legătură vitală propriei echipe, fragilizându-i flancul drept, și au întărit un rival european. Care va juca pe 3 iunie finala Ligii Campionilor. Acum, poți să plângi, Barcelona! E prea târziu să mai schimbi ceva.