Olanda e azi Gibraltarul elitei fotbalului

Niciodată în ultimii 31 de ani, Olanda nu a mai ratat două turnee finale consecutive! Pentru că niciodată în toată această perioadă, portocaliii n-au jucat atât de prost. E tragic ce li se întâmplă.

Nu doar că nu mai pot să zboare, ca pe vremea lui Cruyff sau Van Basten, dar au uitat și să meargă, cu pământul sub picioare. Cum să le ceri să alerge, să paseze, să șuteze în viteză? Viteza a dispărut, nu mai există în marea familie Van.

Dacă am putea lua acum echipa din ’74 a celor doi Johan, ar râde în iarbă de actuala generație batavă. Dost și Klaasen n-ar fi fost buni nici pe vremea în care se juca în bermude și cu bască pe cap, când „naționalele” traversau oceanul cu vaporul.

Te uiți la ei și, după o oră în care nu trag niciun șut pe poartă, îți fixezi pleoapele cu scobitori ca să nu adormi. Robben și Sneijder, de două ori la rând semifinaliști la Mondial, se pierd într-un fluviul de neputință.

Au ajuns un fel de Gibraltar al elitei fotbalului. Zero! Umiliți de vecinii bulgari care nu mai înseamnă nici ei nimic în acest sport.

Batavii nu fac rău nimănui și nu se mai califică la nicio competiție. După Euro 2016, CM 2018 va rămâne tot un vis.

De ce? Au greșit capital alegerea selecționerilor după plecarea „generalului” Van Gaal. Mai întâi, l-au reactivat pe bătrânul Hiddink, fost ANTRENOR, între timp total depășit de noul val, apoi l-au înlocuit cu Danny Blind, fost JUCĂTOR, poate un bun director tehnic, poate un bun secund, dar niciodată un antrenor.

Cu el, Olanda nu putea avansa, era într-un regres continuu de doi ani. Cu el, Olanda era condamnată.

În acest moment, Olanda nu avea decât o șansă. Să-l dea afară pe Blind. Singura cale spre salvare. Și l-a demis aseară. Să vină De Boer!