Galezul cu mintea etern întunecată

Priviți această imagine! În dreapta, Neil Taylor, fundașul galez, nebunul în roșu care vede roșu în fața ochilor când aleargă în iarbă, crezând că joacă fotbal. El e killerul.

Nu, n-am greșit, individul din St Asaph nu e sportiv, e ucigaș de sportivi. Un huligan ieșit la vânătoare. În stânga, Seamus Coleman, victima, irlandezul ce voia doar să centreze în acel minut 69, înainte ca Taylor să-i rupă piciorul în două într-o culme a violenței!

Nu a fost nicio întâmplare, Taylor face totul premeditat. L-a văzut, a analizat situația în câteva clipe și, cu mintea întunecată, a declanșat tacklingul brutal. Dar nu a atacat mingea, ci adversarul. Nu a vrut să-l deposedeze, a plonjat spre el cu toată forța, cu toată viteza, ca să-l rănească. Contactul gheată-gambă a fost mult deasupra balonului. Tibia și peroneul lui Coleman au plesnit instantaneu.

De ce spun că Taylor e un sălbatic? Pentru că nu e prima oară când lasă urme adânci în lupta sa antifotbal și antipersonal.

Când era la Swansea, acesta i-a lipit crampoanele de față lui Walker, într-o partidă de Premier League cu Tottenham.

Iar pe 12 noiembrie 2016, tot în preliminariile Mondialului, i-a zdrobit chipul sârbului Tadici cu bocancul, confundând mingea cu capul rivalului.

Trei, patru, cinci meciuri de suspendare ar fi mult prea puțin pentru Neil Taylor. Pentru agresiune, urmată de accidentarea gravă a celui lovit, vinovatul trebuie scos o lungă perioadă din fotbal. Mai ales dacă avem un recidivist. Să i se interzică să intre pe teren tot atât cât stă victima sa.
De opt luni are nevoie Coleman să revină la Everton? Peste opt luni să joace și Taylor la Aston Villa!