Ronaldo, cel mai bun care închide ochii
Luptătorul, liderul, mereu primul, mereu trăgând echipa după el, n-a putut privi loviturile de pedeapsă
Cristiano e un războinic. Pregătit, concentrat, motivat, lusitanul plonjează în meci, nu joacă, nu ca toți ceilalți, fotbalul său supersonic este ca un atac al unui avion de vânătoare de ultimă generație. Își rade adversarii, îi spulberă. Fizic, tehnic, tactic! Cel mai bun soldat universal, o combinație mortală de talent și forță. Așa e Ronaldo de cele mai multe ori. La Real. La „națională”, mai puțin.
Avem însă și o altă imagine a lui. Joi noapte, la penaltyuri, în fața Poloniei. A tras primul și a înscris. Sigur, în stil 4×4. Apoi, când urmau colegii săi, nu s-a mai uitat. Luptătorul, liderul, mereu primul, mereu trăgând echipa după el, n-a putut privi loviturile de pedeapsă. Nici măcar n-a stat în linie cu frații de arme. Nu s-a unit cu ei, umăr la umăr, cum au făcut toți.
A rămas singur, într-o parte. Când cu spatele la poartă, în picioare, când ghemuit, cu fața la punctul de la 11 metri, dar cu ochii închiși sau acoperindu-i cu mâinile. A fost caraghios chiar în clipa în care s-a furișat în spatele zidului portughez, încercând să găsească o fisură, un spațiu cât de mic, pentru a vedea penaltyurile. Speriat să nu piardă.
La sfârșit, după ce Quaresma a șutat mingea în acoperișul plasei, acolo unde niciun portar n-o ajunge, Ronaldo a urlat, încordându-se ca Hulk cel verde și plin de mușchi. Pericolul trecuse. Și spaima căpitanului.
Foto 1 sus Ronaldo, cu spatele la poartă
Foto 2 jos Cristiano, ghemuit, cu ochii închiși
sursa: Reuters