Un tată mândru

Nu au fost multe imagini care să mă impresioneze precum acel tată care trăia atât de intens fiecare clipă a meciului fiului împotriva Croației.

Cum se bucura Peter Schmeichel, legendarul portar al lui Manchester United, cum străpungea aerul cu pumnul la fiecare penalty apărat de Kasper. Și au fost trei asemenea lovituri de pedeapsă blocate de goalkeeperul danez la Nijni Novgorod.

Tristețea lui Peter la final, odată cu înfrângerea vikingilor, a fost la fel de emoționantă. Tăcerea unui tată mândru.

Mi-a plăcut și mesajul său, postat pe Twitter după întâlnirea din „optimi”. „Nu pot fi mai mândru de țara mea, de băiatul meu, de colegii săi și de fantasticul nostru antrenor, Åge Hareide. Când toate lacrimile se vor usca, vom realiza cât de bine ne-am descurcat”. Au luptat până la capăt nordicii, chiar dacă n-au trecut de croați. La 11 metri, pe lângă știință, e și mult noroc.

Mai mult decât cuvintele, m-a mișcat fotografia aleasă de bătrânul Peter. El, pe vremea în care juca la Man. United, pe Old Trafford, alături de micul Kasper, care avea doar 8 ani. Blonzii Schmeichel care au cucerit poarta danezilor.

Tatăl a fost campion european în 1992 cu acea extraordinară echipă alb-roșie chemată din vacanță. Probabil că fiul nu-i va repeta niciodată performanța. Dar este și el un mare portar. Pentru părinte, să-l vadă jucând atât de bine și fiind atât de apreciat de fani înseamnă enorm. Înseamnă chiar mai mult decât un trofeu.