Acei gentlemeni italieni
Îl ador pe Buffon. Întotdeauna m-a impresionat.
Un mare portar, peste tot ce a avut mai bun fotbalul italian. Dar, dincolo de iarbă, de parade, de victorii, mi-a plăcut ca om, mi-a fost mereu aproape de suflet. Lacrimile lui m-au emoționat, cuvintele lui m-au tulburat, realismul lui m-a făcut să meditez. Părea din altă lume. Educată, civilizată, inteligentă, departe de ceea ce vedem în fiecare zi.
Finalul carierei e însă lipsit de farmec, de grație. Atacul asupra lui Oliver, insultele, furia sa necontrolată îl aruncă într-o baltă, în noroi, în mizerie.
Citeam declarația lui Gigi și mi se părea că nu e adevărată. Voiam să fie inventată, însă nimic nu era inventat. El spusese totul. „Nu ai o inimă, ai un coș cu gunoi”, „nu ești om, ești un animal”… Orice s-ar fi întâmplat, oricât de grav, niciodată nu mi l-aș fi imaginat astfel pe Buffon. Nu avea dreptul să-și bată joc de imaginea lui, chiar dacă rata ultima șansă de a câștiga Liga Campionilor. Și știu cât dorea trofeul cu urechi clăpăuge.
Sincer, mi se pare mult, mult mai urât ceea ce a făcut Gigi decât reacția lui Zidane, acel cap în pieptul lui Materazzi în ultimul act al Mondialului din 2006. Un italian – tot italian! – care l-a provocat o finală întreagă, care l-a înjurat, care i-a jignit sora, familia. E un penalty, fie și decisiv, mai important decât familia? Niciodată!
Îmi pare rău, Gigi. Chiar îmi pare rău.
Pentru Chiellini, nu simt decât dezgust. Un asasin de fotbaliști, un tip ce lovește înainte de a juca mingea le-a făcut semn madrilenilor, ca și cum i-ar fi întrebat: „Cât ați plătit pentru acest penalty?”.
E un moment tragicomic. Plângi cu un ochi și râzi cu altul.
Chiellini, jucător la Juventus. Juventus, retrogradată în trecut tocmai pentru că a cumpărat arbitri. Și implicată în atâtea scandaluri de arbitraj. Aproape că nu e meci fără o decizie controversată în favoarea sa în Serie A. Fără un penalty cel puțin dubios.
Aproape că nu există om pe această planetă care să nu discute de cât de mult e ajutată Juventus în fotbal.
E teribil. E jalnic. E Giorgio Chiellini.