Esența umilirii și întrebarea lui Demba Ba
”Ăla negru” e tot ce poate fi mai urât în sport, în viață. Cea mai brutală exprimare a rasismului
„Ăla negru!”. Ce oribil sună! Pierre Webo nu are nume, nu e antrenor, e doar un nimic pentru Colțescu. Așa separă el oamenii. În cei normali și „ăia negri”. Și o face ca și cum ar fi ceva banal, intrat în reflex, fără să realizezeze gravitatea reacției sale. Astfel l-a anunțat pe Hațegan cine trebuia avertizat: „Ăla negru”. Atât poate Colțescu și, probabil, la fel vorbește în fiecare meci. În fiecare zi, nu doar pe teren.
Nici nu mă interesează dacă a vrut sau nu să-l insulte pe antrenorul secund al lui Bașakșehir. E cea mai brutală exprimare a rasismului. Nu trebuie să înjuri pe cineva, să-l numești în toate felurile, acest „ăla negru” e esența umilirii și spune totul despre cât de departe putem coborî în abisul prostiei.
Demba Ba nu era el ținta lui Colțescu, atacantul echipei din Istanbul, rezervă marți seară, a intrat în vizorul altora de-a lungul carierei, dar nu l-a lăsat să scape pe arbitru fără să-i pună cea mai bună întrebare: „Când te-ai referit la el (n.r. arătând spre alt jucător), nu ai zis «acest tip alb», ai zis acest tip. Atunci de ce ai spune «acest tip negru» în cazul meu?”. În sfârșit a aflat și Colțescu ce înseamnă rasismul și ce durere provoacă. Sau nici acum nu a înțeles nimic?
Și ce răspuns mai potrivit! Al jucătorilor lui Bașakșehir. Al jucătorilor lui PSG. Al tuturor. Solidari, au părăsit terenul, refuzând să continue meciul. Până aici!
Într-o clipă, Colțescu dispare din fotbal, la 43 de ani. Probabil, nu va mai arbitra niciodată în Europa. Foarte posibil, nici acasă, în Liga 1. Ultima imagine. El, la marginea terenului. Acuzat de rasism