Creatorul de fotbal din umbră și avertismentul pentru Messi

Quique Setién este unul dintre antrenorii care influențează fotbalul din umbră, fără trofee, glorie și publicitate. Pentru el, Barcelona e momentul vieții, la 61 de ani

Există antrenori născuți pentru trofee, glorie și publicitate, precum Guardiola, Klopp sau Mourinho. În spatele starurilor, sunt ei, cei din umbră, care muncesc la fel de mult, unii au idei revoluționare, sunt geniali, dar sunt puțin cunoscuți, fără impact pentru masele ce populează tribunele în jurul lumii. Și totuși, ei reprezintă ceva. Influențează fotbalul. Chiar și fără trofee, glorie și publicitate.

Unul e Wolfgang Frank, cel care l-a inspirat pe Jürgen Klopp, formând baza formidabilului său stil dinamic-agresiv-creativ. În același timp, i-a trezit pe nemți, care se apărau la acea vreme cu libero, le-a arătat ce înseamnă 4-4-2, sistem învățat de la Milanul lui Arrigo Sacchi. Unde? La Mainz, în liga a doua germană, unde Klopp era jucător. Frank s-a stins din viață la 62 de ani fără a fi pregătit vreodată o echipă din Bundesliga, regretul lui Klopp, pentru că era hiper exigent, punându-se mereu sub presiune, căutând mereu noi și noi provocări.

La fel, Marcelo Bielsa. Pentru mulți, argentinianul e un neîmplinit la 64 de ani. La nivel de club, în Europa, nu a câștigat nimic. Și nu a fost la mari grupări: Espanyol, Bilbao, Marseille, Lille, și acum e la Leeds, încercând de un an și jumătate să promoveze în Premier League.

Pentru tehnicieni, e un filosof, un guru, un teoretician ce ține conferințe despre fotbal și secretele sale cu săli pline oriunde pe glob. Pep Guardiola l-a privit întotdeauna ca pe un zeu: „Niciun alt antrenor din lume nu oferă atât de multe informații pentru fiecare meci, pentru fiecare jucător, pentru fiecare acțiune a jocului. E unic”.

Bielsa este însă teribil de dificil, de pretențios cu oamenii din jur, și puțini l-au acceptat. Poate de aceea nu a atins elita cluburilor. Câți conducători ar fi căutat un nebun genial, copleșitor cu atâtea cunoștințe?

Quique Setién, 61 de ani, e din aceeași categorie. Unii fani ai Barcelonei s-au supărat când au aflat cine le va conduce echipa. Barcelona, după Lugo, Las Palmas și Betis? Dar „El Maestro”, cum e numit la Santander, unde a fost și jucător, și antrenor, e un înflăcărat susținător al filosofiei lui Cruyff, iubește până la contopire jocul inventat de olandez, poate chiar mai mult ca Pep. Trăiește pentru fotbalul spectacol. E un cruyffist adevărat și nu dorește decât să transmită moștenirea marelui Johan. „Mor pentru ideile mele”, afirmă el.

Și-a făcut dușmani în numele acestui ideal. S-a certat inclusiv cu Diego Simeone. Când era antrenor la Las Palmas, i-a spus: „E extraordinar ceea ce faci la Atlético, dar îmi displace profund jocul formației tale”. Aprecia rezultatele, nu și calea aleasă pentru o victorie cu orice preț.

Pentru că e sincer și direct, imposibil de manipulat de propriii șefi, un antrenor căruia nu-i poți impune alte strategii sau jucători, punctul maxim al carierei era Betis. Doi ani la Betis.

Acum, când în sfârșit a ajuns în vârf, la un club mare, sper să nu rămână doar șase luni, așa cum scrie în contract: 6 luni plus un an plus încă un an. Împreună cu Messi, pe care îl adoră, să realizeze mai mult decât a reușit Ernesto Valverde și să continue pe „Camp Nou”.

Ar fi bine pentru el, nu neapărat pentru Barcelona. Ar fi bine pentru fotbal.

PS. La conferința de prezentare, Quique Setién le povestea jurnaliștilor: „La primul antrenament, le-am spus jucătorilor, și lui Messi, că admirația mea pentru ei e un lucru, dar fiecare trebuie să muncească și să-și vadă de ceea ce face, să rămână la locul lui”. Mai clar, vă iubesc, însă antrenorul vostru sunt eu. Voi jucați! Îmi place încă și mai mult.