Mourinho critică alături de cei pe care-i critica

Așteptând o nouă echipă, portughezul a deranjat deja pe cineva cu analiza sa: Frank Lampard, managerul lui Chelsea

Ce supărat era José Mourinho când mai afla de criticile analiștilor Sky Sports. Ce se strâmba și ironiza pe oricine îndrăznea să-i lezeze imaginea, deși, de cele mai multe ori, ceea ce se spunea în studio era purul adevăr, ceea ce foștii jucători deveniți comentatori observau și spuneau.

Nu-i plăcea portughezului când tactica sa era pusă la îndoială. Și avea pentru fiecare o replică acidă. Odată, întrebat de strategia jocului, managerul i-a răspuns reporterului: „Întrebați-l pe Jamie Redknapp, e un strălucitor creier fotbalistic!”. Cu Jamie Carragher era și mai dur: „S-a retras în urmă cu câțiva ani și a uitat și ultimul lucru făcut pe teren”.

Nu-l ierta nici pe Gary Neville: „În Anglia, cei ce au fost cândva fotbaliști de top sunt azi extraordinari la analizele la televizor. Apoi, pleacă să pregătească o echipă și, după două luni, la revedere, hai acasă, asta nu e de noi!”. Aluzie la experiența Valencia. Numit pe 2 decembrie 2015, demis pe 30 martie 2016. Unicul lui job ca antrenor principal al lui Neville.

De Graeme Souness spunea că „un analist nu e onest dacă nu uită culorile pentru care a jucat și dacă încearcă să ascundă adevărul oamenilor care-l privesc. Nu e vina mea că a avut o carieră subțire ca manager”.

Cum îndrăznea cineva să-i reproșeze ceva, cum reacționa José.

Acum, e alături de ei, la Sky Sports. La Man. United – Chelsea 4-0, era în studio, pe Old Trafford. Cu Neville, Carragher și Souness, tot ei, cei care-l criticau și pe care-i ironiza. Parcă erau prieteni de-o viață. Răutatea a dispărut în discuții.

O analiză fără cusur, Mourinho e ca un profesor de Harvard în fotbal. Dar să nu credeți că el n-a criticat. „Chelsea a fost prea moale, nu a jucat compact defensiv, nu a fost suficient de agresivă și a lăsat prea mult spațiu între linii. Un pic de experiență pe teren l-ar fi ajutat pe Frank Lampard, însă a ținut-o pe bancă”. Nu a apreciat că i-a titularizat pe tinerii Mount, Abraham și Christensen.

Și el este acum cel care deranjează. Iar Lampard i-a răspuns: „Nu i-a plăcut jocul lui Mason Mount? Asta a spus? Serios? Wow! Ei bine, nu pot scoate jucătorii din cabinetul medical și să-i fac să joace, chiar dacă au sau nu au experiență”.

La 56 de ani, Mou învață și el ce înseamnă să fii analist. Și descoperă și riscurile acestei meserii. De a intra în conflict cu cei pe care-i analizezi.

Pogba, poate cel mai bun mijlocaș central al lumii. Dincolo de scandaluri

Departe de studio, pe gazon, m-a impresionat Paul Pogba. Dincolo de scandaluri, de conflicte cu antrenori și cereri de transferuri, de coafuri și rețele de socializare, francezul rămâne un extraordinar fotbalist. Poate cel mai bun mijlocaș central al lumii. Dacă nu ar fi avut un impresar ca Mino Raiola, probabil toate scandalurile, alimentate chiar de agent, ar fi dispărut.

Solid pe faza defensivă, o stâncă în dueluri, excelent în atac, capabil să deposedeze și să lanseze imediat ofensiva, cu pase scurte sau lungi, decisive, direct pe vârf, simțindu-se în largul lui cu mingea la picior. Un jucător care poate să evolueze în orice mare echipă din lume. Un campion mondial. Știa Solskjær de ce insistă pentru a-l păstra la Manchester. Și știe Zidane că a pierdut piesa centrală a noului său Real Madrid.

„Încă planează acel semn de întrebare asupra viitorului meu”, afirmă Pogba. Însă acum e la United. Liderul „diavolilor”. Și fanii sunt fericiți pe Old Trafford.