Bravo, Ianis! Cea mai bună alegere
De câteva săptămâni, m-am tot gândit la Ianis Hagi.
Unde era cel mai bine să joace? Da, acesta era cuvântul-cheie de la care am plecat. Să joace! Nu era important doar să semneze, indiferent cu cine, indiferent de suma transferului și de salariu. Esențial era să găsească o echipă unde să joace, unde antrenorul să-l dorească, la un club care oferă șanse tinerilor și într-un campionat unde puștii pot ieși în evidență.
Și, pentru mine, răspunsul era acesta. Din clipa în care am aflat că Genk îl vrea și că noul său tehnician, Felice Mazzu, declarase că „am văzut multe meciuri jucate de Ianis și mi-ar plăcea să-l transferăm”, Genk era răspunsul. Locul ideal pentru Ianis Hagi.
Genk e campioana Belgiei, nu are o presiune atât de mare, crește tineri în propria Academie de juniori, după modelele De Bruyne și Courtois, sau îi ajută să facă un pas spre marile campionate vestice, așa cum s-a întâmplat cu Milinkovici-Savici, Koulibaly sau Benteke. E ocazia perfectă pentru Ianis, mi-am spus.
Ce alte variante avea…
Sincer, am zâmbit auzind de Barcelona. Era imposibil. Iar ca să accepți formația secundă, chiar și cea blaugrana, la 20 de ani, după un Euro U21 atât de bun, ar fi fost o eroare uriașă. Și nu ar fi fost o idee grozavă nici cine știe ce împrumut, la Valladolid sau Girona, unde nu aveai nicio garanție.
Știu că Spartak a insistat pentru el, dar prima ligă rusă nu era de Ianis. Nu era pentru stilul lui, nu îl ajuta. Un Spartak care nu s-a simțit prea bine sezonul trecut, poziția a cincea, într-un campionat dificil, dur, pe terenuri grele, cu fundași și „închizători” agresivi. Hagi ar fi dispărut undeva sub gheața moscovită.
Orice aș fi căutat, nu găseam o soluție mai bună pentru Ianis. De aceea, când am aflat că a ales Genk, am zis tare: Bravo, Ianis! Și mă bucur că Gică l-a lăsat pe el să decidă. Până la urmă, e viitorul său. Nu se putea o alegere mai bună.