Cel care l-a făcut pe Eto’o roata dreapta-spate a autobuzului vrea fotbal-spectacol

Azi, Jose Mourinho are 54 de ani și 68 de zile și, de zece luni, e manager la Man. United.

Alt om, după o piruetă de 180 de grade, așa pare, dacă nu a plănuit o nouă farsă, care să ne păcălească pe toți.

Dintr-o dată, iubește fotbalul! Cel pur, de atac, ofensiv, spectaculos. „Vreau un Manchester dominant, cu posesie, cu ocazii, o echipă căreia să nu-i fie frică să ia goluri, să n-o văd apărându-se cu cinci fundași”, afirmă el în France Football și te iei cu mâinile de cap.

Ce s-a întâmplat cu Mou? L-a lovit un meteorit? Întotdeauna a râs de posesia Barcelonei și întotdeauna a intrat pe teren cu un singur gând: „Dacă nu primesc gol, nu pot pierde!”. Iar la Chelsea și Inter, în unele momente, se baricada în propriul careu nu cu cinci apărători, ci cu toți jucătorii. Portarul și ceilalți 10 protejau rezultatul. Nu mai erau fotbaliști, deveniseră gardienii cetății Mou. Antifotbal în numele victoriei.

În week-end, după 0-0 cu WBA acasă, lusitanul a certat un jurnalist BBC care îndrăznise să-i spună că e egalul lui West Brom și că are 11 remize în Premier 2016-2017, dintre care 8 pe Old Trafford: „Cum să fiu egalul acestui adversar care a trecut linia de mijloc o dată în 90 de minute? În timp ce noi am avut 90 de minute mingea numai în jumătatea de teren a oaspeților, încercând, încercând și iar încercând”. Răspunsul e același pe care i-l dădea el odată lui Guardiola: „Degeaba ai mingea, dacă nu dai gol”. Și United, din 18 șuturi la poartă, a ochit bine doar de trei ori. Două ocazii mari cu 75% posesie!

Ce uită Jose este că WBA e o echipă mică, a cărei unică șansă e asta: autocarul! Însă el a antrenat numai la superputeri. Cum ar explica în 2017 că, în urmă cu 7 ani, Eto’o era roata dreapta-spate a autobuzului Inter? Inter Milano, campioana Europei!

Și mai e ceva care mă face să am exact zâmbetul etern malițios al lui Mou. Înaintea primei manșe din „optimile” Europa League, de la Rostov, „diavolul roșu” s-a plâns de teren: „Aici nu se poate juca fotbal. E imposibil!”. Și mă întorc în februarie 2006, în „optimile” Ligii, când portughezul, la acea vreme la Chelsea, săpa pământul-maidan de pe Stamford Bridge și îl uda la nesfârșit ca s-o întâmpine pe Barcelona lui Rijkaard în noroi! Atunci se putea juca fotbal?

Tot Jose Mourinho era. Un animal de pradă înfometat de trofee care voia să învingă mereu, în orice condiții. Acum, vrea fotbal-spectacol, posesie și gazon de biliard. A avut nevoie de 11 ani pentru marea revelație.