Există pedeapsă suficient de mare pentru antrenorii de copii care-și violează jucătorii?

Football Leaks. Nume mari și zeci de milioane ascunse în labirinturi diabolic construite în paradisuri fiscale care fac banii să dispară.

Și n-a fost o revoltă împotriva sistemului, Jorge Mendes nu va fi niciodată un Che Guevara, a fost un jaf continuu al bogaților care vor să devină și mai bogați.

Dar acest caz bolnav are și contraexemplul, excepția: Martin Ødegaard. De fapt, tatăl său, Hans Erik. Și lui, părintelui, fost fotbalist, actual antrenor de juniori, i s-a propus o structură offshore antitaxe pentru talentatul adolescent transferat de Real în 2015.

A refuzat: „Martin va câștiga oricum mult. E o chestiune morală să nu te sustragi de la plata impozitelor când atâția oameni se luptă să-și plătească facturile”. Hans Erik Ødegaard a putut. Cristiano Ronaldo și Mourinho, magnații fotbalului, n-au putut!

Aș fi vrut să scriu mai mult despre Football Leaks, dar alt scandal șterge pur și simplu în mintea mea dosarul-mamut al evaziunii globale în numele mingii de fotbal.

Abuzurile sexuale din Academiile de juniori engleze în anii ’70-’90! Copii agresați de antrenorii lor, asta mi se pare că întrece orice închipuire. Dezvăluirile, ce au îngrozit Marea Britanie în ultimele trei săptămâni, m-au răvășit. De la o zi la alta mai apare un fost jucător care își descrie suferința teribilă la care a fost supus ani la rând.

„Am fost violat de la 9 ani. Între 50 și 100 de ori. Știam că e grav, dar nu puteam opri acest calvar”, spunea Chris Unsworth, 44 de ani, fost la juniorii lui Man. City și Crewe Alexandra.

Cam așa sună fiecare poveste, una mai dură ca alta. Mai șocantă, mai impresionantă.

Pe ultima am auzit-o chiar ieri. Matt Le Tissier, 48 de ani, un mit pentru Southampton, și-a amintit la BBC momente grotești trăite în cantonament. „Eram gol în pat și antrenorul îmi făcea masaje rapide, intime. Nu mă simțeam bine deloc, eram mic și mă întrebam: «E normal?». Nu eram eu singurul, și altor băieți li se întâmpla același lucru. Acum, când dau timpul înapoi, mi se pare dezgustător”.

Au fost peste 350 de cazuri în Marea Britanie. Man. City, Chelsea, Southampton, Crewe Alexandra…
Antrenori și scouteri pedofili. Bennell, Higgins, Ormond, Heath, toți le-au distrus sufletele copiilor, îngropându-i în frică și depresie. Unii, precum galezul Gary Speed, n-au putut suporta și s-au sinucis.

Există vreo pedeapsă suficient de mare pentru ce li s-a făcut?

Împotriva lui Bennell au fost 23 de acuzații la tribunal în același proces. 23 de adolescenți abuzați! Și a fost condamnat la 7 ani după gratii. Atât, 7 ani! Când și închisoarea pe viață e prea puțin!

La fel de vinovate sunt cluburile. În 1989, federația le-a trimis tuturor o scrisoare, cerându-le să nu accepte o colaborare cu Bob Higgins. Și totuși, el a continuat să antreneze. Iar Chelsea, în loc să ancheteze, l-a plătit cu 50.000 de lire pe Gary Johnson ca să tacă! Să nu zică niciun cuvânt despre teroarea la care a fost supus de Eddie Heath, odată scouter principal al clubului londonez.

Acum, când s-a aflat tot, Chelsea și-a cerut scuze. Dar scuzele nu te salvează. Într-un asemenea caz, te acoperă de ridicol. Te îngroapă în rușine.