Lacrimile eroului italian

Un campion e la fel de impresionant și când pierde, suferind, cu cerul căzut pe el, nu doar în momentele de fericire absolută.

Ah, ce rău trebuie să te simți! Să fii atât de aproape, să vezi acea minge blestemată cum se apropie, să o atingi chiar, o clipă de entuziasm în care crezi că i-ai apărat penaltyul lui Hector, apoi balonul să-ți dea degetele peste cap – neamțul trăsese tare – și să se strecoare pe sub tine în plasă. Ultima lovitură de pedeapsă, ultima speranță pentru Gianluigi Buffon de a câștiga titlul european. A cucerit lumea în 2006, dar Europa, nu! De patru ori a încercat, n-a putut! Acum, această șansă i-a alunecat printre degete.

Uluit, uriașul Gigi, probabil cel mai mare goalkeeper italian din toate timpurile, e în genunchi, privind ochii triști ai fanilor squadrei aflați chiar în spatele porții sale. Pentru ei, ar fi dat orice să apere mingea lui Hector. Suporterii îl aplaudă, generoși, dar el simte că i-a dezamăgit.

Se ridică foarte greu, parcă are 78 de ani, nu 38. Când se întoarce, vede bucuria nestăvilită a adversarilor și, dintr-o dată, lacrimile îi inundă chipul. Nu le poate opri. Și nici nu vrea. Vrea să plângă, poate că lacrimile vor șterge cumplita decepție.

Are puterea, și demnitatea, să-i felicite pe învingători. Un campion e la fel de impresionant și când pierde, suferind, cu cerul căzut pe el, nu doar în momentele de fericire absolută.

La sfârșit, se oprește în fața reporterului de la RAI. Explică. „De ce am plâns? Am toate motivele. Am dat atât de mult, am fost atât de aproape. Și totuși, suntem învinși. Nu există o înfrângere mai dureroasă”.
„Se retrage?”, s-au întrebat fanii azzurrilor. Eroul lor anunță: „Nu mă opresc, vreau să joc și la Mondialul din Rusia”. În 2018, va avea 40 de ani și jumătate, ca Dino Zoff în 1982. Și va depăși recordul european al selecțiilor. Casillas are 167, el 161 acum. Peste doi ani, el va fi primul. Și, poate, va mai fi o dată campion mondial.