Theodor Jumătate

Vede întotdeuna partea luminoasă a sportului. Jumătatea plină a paharului, deși nu acceptă jumătățile de măsură

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Theodor Jumătate
Deziluzia naționalei îl afectează pe Stanciu

Nu tricoul galben, ci înfrângerile și atmosfera deprimantă l-au destabilizat psihic. El, Maxim și toți ceilalți au o revanșă de luat pentru a regăsi bucuria calificării.

La sfârșit de an, nu am avut nicio îndoială când am ales jucătorul anului. […]

...

În genunchi în fața dictatorului care te ignoră

Am nevoie de o pastilă împotriva durerilor de cap când citesc dedicația patetică a lui Șumudică pentru dictatorul Erdoğan. „Nu m-am întâlnit cu președintele, dar îl admir foarte mult. Am apreciat întotdeauna ce a făcut pentru această țară. Aș fi […]

...

Șumudică și trucul care seamănă cu un șantaj

Marius Șumudică, antrenorul revelației sezonului în Turcia, a fost dat afară de Gaziantep. E posibil? Da. Numai din cauza lui. A forțat ruptura ireparabilă. O are. Straniu mod de a te comporta când ești în vârf, printre cei mai buni.

[…]

...

Esența umilirii și întrebarea lui Demba Ba

„Ăla negru!”. Ce oribil sună! Pierre Webo nu are nume, nu e antrenor, e doar un nimic pentru Colțescu. Așa separă el oamenii. În cei normali și „ăia negri”. Și o face ca și cum ar fi ceva banal, intrat […]

...

Ironia lui Chipciu și lacrimile lui Dan și Cholo

Au fost mulți care-l condamnau și în timpul vieții. Pentru ei, arta creată de Diego, care a făcut oamenii fericiți la fel ca toate marile genii ale lumii noastre, e fără valoare. În ochii lor, Maradona înseamnă doar droguri, hoție […]

...

Războiul prinților și ritualul eroului Dan Biggar

Privindu-l apoi pe William superior, ca și cum i-ar fi zis: "Noi sîntem stăpînii aici!". Dar la final nu mai știa unde să se ascundă.

Permalink to Războiul prinților și ritualul eroului Dan Biggar
luni, 28 septembrie 2015, 1:49

Ce meci frumos pe Twickenham! Cine s-ar fi așteptat ca Wales, decimată de accidentări, să învingă la ea acasă mașinăria engleză pe care mulți o vedeau campioană mondială? Să fie condusă la zece puncte diferență, 6-16 și 12-22, și totuși să se ridice din iarbă luptînd eroic, reușind eseul și transformînd lovitura de pedeapsă decisivă de la mijlocul terenului pentru o victorie istorică, 28-25, o enormă surpriză la World Cup!

Alb-roșii au avut sus, în tribune, cel mai înfocat suporter. Prințul William, Duce de Cambridge, vicepreședinte de onoare al federației din Cardiff, le-a spus jucătorilor înaintea meciului: „Din păcate, voi vedea confruntarea împreună cu fratele meu, așa că trebuie să bateți, mai mult ca niciodată”. Și nu s-a sfiit, în templul rugbyului englez, să îmbrace jacheta roșie cu emblema galeză și să se alăture celor 30.000 de fani veniți din vestul Insulei cîntînd din tot sufletul Hen Wlad Fy Nhadau, imnul Wales, „Ținutul strămoșilor mei”.

Fratele său, mezinul Harry, Prince of Wales, s-a uitat lung și nu prea încîntat la el. Harry e vicepreședinte la Rugby Football Union, forul englez, a tunat God Save The Queen (nici William nu s-a lăsat mai prejos) și a sărit de bucurie la fiecare acțiune bună a „trandafirului”. Privindu-l apoi pe William superior, ca și cum i-ar fi zis: „Noi sîntem stăpînii aici!”. Dar la final nu mai știa unde să se ascundă. Se ghemuise pe scaunul său și tăcea, frustrat, dezamăgit. În timp ce William exulta. El, frumoasa Kate și cei 30.000 de galezi.

Toți îl adoră pe Dan Biggar, fly-half-ul, decarul care gîndește întreg jocul roș-albilor și care nu ratează nimic:  7 lovituri de pedeapsă din 7, plus transformarea eseului. 23 de puncte din 28 sîmbătă seară. Uvertura din Swansea e unică și prin modul de pregătire a execuțiilor: „Un melanj perturbant între Macarena și ticurile lui Nadal la serviciu”, îl descrie cu umor L’Equipe. Un tremur din tot corpul combinat cu atingerea umerilor și aranjarea părului ce durează 14 secunde. Urmează concentrarea, cînd nu i se mai mișcă nici un mușchi, alte 5 secunde. Și șutul. Perfect.

Wales vrea să treacă de  „group of death” și să interzică Angliei „sferturile”. Să o oblige să vadă cea mai importantă parte a competiției din tribune. La ea acasă.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

Daniel (2 comentarii)  •  28 septembrie 2015, 15:32

Foarte frumos articolul. Am devorat World Cup pana acum, imi place mult rugby-ul si cred ca asta a fost cel mai bun meci, galezii meritau sa castige pentru cum au luptat. Mai ales ca au avut o multime de accidentari, Halfpenny si Webb au iesit din lot chiar inaintea turneului, plus alte lovituri in primul meci. De altfel, Biggar l-a inlocuit in echipa pe Halfpenny si a jucat excelent, cu tot spectacolul lui de Nadal in momentele de concentrare… Sper sa se califice Wales. Si cei doi printi, da, simpatici. Cum se uita Harry la frate-su… Sa-l manance, nu alta. Dar la sfarsit s-au imbratisat. E doar un joc, asta a fost mesajul

dan (1 comentarii)  •  28 septembrie 2015, 16:04

frumos moment, frumos articol!

Adrian (1 comentarii)  •  28 septembrie 2015, 19:54

MINUNAT ARTICOL…..

Maxentiu (21 comentarii)  •  28 septembrie 2015, 20:20

Fara indoiala, cel mai frumos meci de pina acum la Cupa Mondiala. Un exemplu de rugby european, care nu exceleaza nici prin viteza, nici prin forta, nici prin tehnica, dar le compenseaza prin organizare tactica si decision making pentru a se ridica la nivelul (si uneori deasupra) natiunilor din emisfera sudica.
@Daniel: Biggar nu l-a inlocuit pe Halfpenny, primul e mijlocas, celalalt e fundas. Poti sa spui ca l-a inlocuit pe Rhys Priestland sau mai bine pe James Hook, pe care eu il vedeam titular absolut pina acum un an-doi si care nici n-a prins lotul pentru Cupa Mondiala (de fapt, tocmai a fost chemat sa-l inlocuiasca pe Hallam Amos).

ottonelu (2 comentarii)  •  28 septembrie 2015, 21:18

Bai jumatate, esti o jumatate! Habar n-ai de chestiile din insula aia mare a brailei din Atlantic! Vorbesti, doar asa, lingand, de florile marului! A propos de florile marului: stii, bai toadere jumatate, cine are florile marului ca si emblema nationala? Pun pariu ca habar n-ai!

seba (7 comentarii)  •  28 septembrie 2015, 23:14

nice 🙂

Luigino (2 comentarii)  •  28 septembrie 2015, 23:14

Frumos meci, iar imaginile cu cei doi frati care sufereau si-si incurajau echipele favorite raman in istorie!
Superb sport, un sport de golani practicat de gentlemani!

Gareth Edwards (1 comentarii)  •  29 septembrie 2015, 8:43

Domnule Jumatate, e bine ca scrieti cate ceva tangent cat de cat cu rugbyul…va spun asta intrucat jurnalistii de sport din aceasta tara sunt necunoscatori (nu uzitez termenul corect „diletanti”) in privinta acestui sport. Imi permit sa va dau un sfat: incercati sa scrieti despre rugby mai des, altfel putina lume care iubeste cu adevarat acest sport o sa va considere, pe buna dreptate, un oportunist. Pentru ca background-ul dvs. gazetaresc este fundamentat pe football, deocamdata sunteti un simplu „clandestin” in tagma cunoscatorilor sau macar iubitorilor de rugby.

onlinegsp (90 comentarii)  •  29 septembrie 2015, 9:04

Multumesc pentru mesaj si pentru sfat. Sint iubitor de rugby, dar „clandestin” printre cunoscatori 🙂 Deocamdata

Comentează