Salvaţi „Canibalul” generos!
Nu Messi, nu Neymar, ci Suarez. "Canibalul", el m-a încîntat în inima Bavariei.
Chiar dacă numai o repriză. Dar aceste 45 de minute valorează mai mult decît o carieră la alţi jucători. Talent, inteligenţă şi altruism, toate împreună rar văzute azi în fotbal.
Tehnic, tactic, Luisito impresionează clipă de clipă în meci. Cum simte spaţiile libere, cum îşi păcăleşte „paznicii”, evadînd din marcaj şi aşteptînd să fie lansat în spatele stoperilor, la limita ofsaidului, cum primeşte mingea, ce face cu ea, cît de bine driblează – ce demonstraţie de „sombrero”, genial acel balon deviat cu călcîiul peste Benatia!
Deasupra tuturor, frapează generozitatea sa, neaşteptată, incredibilă. Majoritatea atacanţilor se nasc cu un egoism exacerbat. Singuri cu portarul, caută întotdeauna soluţia personală. Trag, vor să înscrie, nu se mai gîndesc la ceilalţi coechipieri. El, nu! De două ori ar fi putut finaliza acţiunile, dar a pasat, pentru că Neymar era mai aproape de gol. De ce să încerc eu, dacă există şi un procent minim să ratez, cînd Neymar nu are cum să rateze? Simplu şi frumos. Însă atît de rar.
Şi atunci, paradoxul. Imens. Cum poate generosul uruguayan să facă rău, să muşte, să rănească? În mintea lui se produce un scurtcircuit. Cîteva momente de noapte în plină zi, cînd zîmbetul lui se transformă în rînjet şi dinţii devin colţi care caută sîngele. Apoi, după ce clipele minţii răsucite trec, e iarăşi acelaşi darnic Luis. Cu familia. Cu colegii. Cu fotbalul.
N-aş vrea decît ca Barca să-i descopere psihologul potrivit. La fel de bun şi de generos. Care să-l înţeleagă. Şi să-l salveze pe Luis Suarez.