La per tu

Cu Meche ne-am liniştit, cu milionul pentru gazon, la fel. Urmează însă zile de studiu asiduu pentru stewarzi.

Pentru a ne convinge că „Meche nu va fi niciodată preşedintele federaţiei” (în fond, de ce nu?), exponatul care poartă numele Dumitru […]

Cu Meche ne-am liniştit, cu milionul pentru gazon, la fel. Urmează însă zile de studiu asiduu pentru stewarzi.

Pentru a ne convinge că „Meche nu va fi niciodată preşedintele federaţiei” (în fond, de ce nu?), exponatul care poartă numele Dumitru Mihalache a fost adus la conferinţa de presă organizată de FRF şi de Primăria Generală a Capitalei. Dumnealui a stat alături de cel care a fost, este şi va fi preşedintele federaţiei de fotbal pe un interval temporal situat între 20 de ani şi cît vor bicepşii lui. Lîngă Mircea Sandu şi Dumitru Mihalache a venit şi primarul Sorin Oprescu. Teoretic, tema discuţiei era organizarea finalei Europa League, dar practica a demonstrat altceva. Presa era calul de bătaie al conferinţei de presă. O conferinţă de presă ca să dai în presă.

Aşadar, în bănci presa incitatoare, duşmănoasă, ranchiunoasă, defăimătoare, obraznică, prost îmbrăcată, deci săracă, frustrată, carevasăzică, iar la prezidiu, oamenii responsabili, cei care se gîndesc la binele cetăţii, nişte domni eleganţi, la costum, persoane responsabile, parfumate.

În esenţă şi printre per tu-uri prezidenţiale („Tudorache, ia vezi că aşa şi pe dincolo, băi Cojocare, cum stă treaba cu organizarea?”), o idee a reieşit clară. Gazonul de pe Naţional Arena va fi schimbat, iar o dată cu plantarea noului covor va fi închiriată, ulterior urmînd a fi cumpărată, şi instalaţia de iluminare artificială/fotosinteză. Operaţiunea va costa „doar” un milion de euro, sumă modică în opinia primarului general. Care primar general a asistat cumva perplex la răfuiala cu ziariştii a lui Mircea Sandu, înţelegînd, îmi închipui, că jungla politică nu este decît un parc populat cu foci, pinguni şi fazani faţă de jungla ecuatorială a fotbalului în care eşti sfîşiat de fiare la prima neatenţie.

Ce a văzut lumea la Mircea Sandu de data asta? „Un cetăţean, un om”, cum s-a zugrăvit cu o notă de nostalgie tremurată în glas domnul preşedinte. Un Mircea Sandu sincer, o persoană care a renunţat la incomodul fard al politeţii. Un om exact aşa cum este el. Arogant. Suficient. Resentimentar. Miştocar. Ameninţător. Fierbînd de nervi. Dispus să jignească. Predispus să acuze fără dovezi. Specialist în autovictimizare. Ironic în registrul glumelor de şantier. Asta apropo de şantierul neterminat şi netencuit numit Naţional Arena.

Urmează două luni în care beneficiarii Stadionului Naţional şi totodată finanţatorii acestuia vor fi obligaţi să-şi pună pofta-n cui cu meciurile. Două luni în care gazonul va fi schimbat şi în care stewarzii vor fi cu burta pe carte, pentru a aprofunda simbolurile naziste şi rasiste. Dacă asupra svasticii vor exista dubii ideologice – ce-i, de fapt, svastica, un important element al filosofiei jainist-hiduiste sau marca înregistrată a naţional-socialismului din Germania lui Hitler? – la bannere de genul FRF # RMGC ne-am lămurit. Este o incitare la crimă.

Dumneavoastră incitaţi, domnişoară, zicea Naşu’ adresîndu-i-se unei reportere care întrebase despre calitatea viitorului gazon. Curat incitatoare aceste domnişoare cu microfon. Şi mai au şi pretenţia să primească flori şi bomboane de 8 martie!