Ameninţarea lui Hagi, înjurăturile lui Năstase

Două moduri de a suporta celebritatea. Sau cum e cînd fotbalul bate tenisul.

Lui Gică Hagi îi sînt suficiente 5 minute pentru a citi un viitor fotbalist, Ilie Năstase are nevoie între 5 şi 10 secunde pentru a-ţi trage o […]

Două moduri de a suporta celebritatea. Sau cum e cînd fotbalul bate tenisul.

Lui Gică Hagi îi sînt suficiente 5 minute pentru a citi un viitor fotbalist, Ilie Năstase are nevoie între 5 şi 10 secunde pentru a-ţi trage o înjurătură. Diferenţa dintre un om care nu mai vrea să fie statuie şi o statuie care se maimuţăreşte.

Să începem cu Năstase, pentru că e mai în vîrstă. De-abia aterizat de la Paris, unde ne făcea mîndri că sîntem români, fostul tenisman şi-a văzut violată intimitatea de cîţiva reporteri obraznici. Din această intimitate care urma să fie siluită făcea parte una bucată abajur de lampadar, transportat în România tocmai de la Paris. Era, de bună seamă, un abajur de firmă dacă Năstase însuşi îl aşeza cu grijă în portbagajul maşinii. În treacăt fie spus, în timp ce înjura ziariştii. Supărarea ex-campionului nu fusese provocată însă de echipa de jurnalişti care îl aştepta la ieşirea din aeroport, ei erau doar ţinte la îndemînă. Nervii lui Ilie  fuseseră întinşi de „o duduie” care şi-a permis să semnaleze nereguli financiare la Federaţia Română de Tenis taman din perioada cînd călătorul cu abajur ocupa funcţia de preşedinte. „Duduia” Ruxandra Dragomir, succesoarea lui Năstase în fruntea FRT, a sesizat DNA-ul, motiv suficient pentru fostul campion să vadă în asta un mod a-şi face imagine şi publicitate pe spatele lui. Lucru valabil pentru toţi cei care vin în contact cu el, de la vlădică la opincă. Mai ales la opincă.

La cîteva ore după ce Ilie Năstase înjura nişte oameni care îi exploatau celebritatea, Gică Hagi stătea de vorbă cu colegii mei în Antalya. Şi ce să vezi?, în loc să-şi protejeze intimitatea, el s-a apucat de mărturisiri! De exemplu, că învaţă ceva de la fiecare meci pe care-l vede şi de la fiecare jucător pe care îl descoperă. „Oricînd îţi poţi alunga nişte dubii sau ajungi să te îmbogăţeşti cu o idee pe care apoi să o pui în aplicare în munca ta”. Se vede împlinit la 47 de ani, un om la casa lui, atent la ce se întîmplă în jur, pasionat de meserie, dornic să scoată ce e mai bun din tinerii de la Academie. Ne ameninţă cu 10 jucători de clasă şi e convins că performanţa te trimite pe prima pagină a ziarului. Nu o spune, dar se simte că are nostalgia de a ţine el însuşi prima pagină. Nu i-ar plăcea ca Ianis să îi semene pînă la identificare, e mîndru de Kira pe care nu trebuie să o ţină ascunsă de ochii lumii, fiindcă e o fată cuminte, parcă din altă generaţie.

Viscoleşte şi mă gîndesc că e vremea cînd altădată copiii aşteptau poveştile. Povestea lui Hagi e şi pentru copiii noştri, şi pentru cei care vor veni. Sigur, avem şi varianta cu Căpcăunul cel rău. Vine de la Paris, scoate flăcări pe nas şi ţine în mînă un abajur.