Socrates, artistul, nu filozoful

Ne despărţim de încă un mare fotbalist. Ne-a oferit totul şi nu ne-a cerut nimic în schimb

Pierdem în fiecare zi ceva. Prieteni pe care n-am apucat să-i cunoaştem şi duşmani pe care îi ştim de cînd lumea. Pierdem ocazia […]

luni, 5 decembrie 2011, 7:54

Ne despărţim de încă un mare fotbalist. Ne-a oferit totul şi nu ne-a cerut nimic în schimb

Pierdem în fiecare zi ceva. Prieteni pe care n-am apucat să-i cunoaştem şi duşmani pe care îi ştim de cînd lumea. Pierdem ocazia să facem bine, nu ratăm prilejul de a fi indiferenţi la suferinţă. Pierdem. De cele mai multe ori fără să o ştim. Din păcate, astăzi ştim. L-am pierdut pe Socrates. Socrates Brasileiro Sampaio de Souza Vieira de Oliveira. Un nume mare ca un roman sud-american. Dens, bogat, plin de sensuri neînchipuite. Socrates, un brazilian de profesie fotbalist cu şcoală de medicină. Doctor. De fapt, un artist care îşi celebra operele pe terenul de fotbal.

Socrates a murit într-un spital din Sao Paulo. Spitalul se numeşte „Albert Einstein”, dar moartea fostului mare fotbalist brazilian nu are nimic relativ. Este definitivă, absurdă şi tristă, dar nu relativă. Socrates a murit fiindcă a băut, nu din cauză că avea „probleme cu alcoolul”. Ştia ce îl aşteaptă, dar a continuat să bea. Şi-a ruinat sănătatea cu bună ştiinţă, aşa cum fac toţi cei care de la un moment dat al vieţii lor se rătăcesc: caută prilej pentru autodistrugere. Nu este nimic romantic în acest sfîrşit, cum îşi închipuie unii. Moartea prin şoc septic pe un pat de spital nu are nimic glorios.

Acel Socrates pe care îl ştiam noi nu mai exista însă demult. Pe acel Socrates trebuie să-l recuperăm. Despre el trebuie să le povestim copiilor care s-au născut cu Messi şi Cristiano Ronaldo sub ochi. Ceea ce nu este tocmai o dramă. Acel Socrates era un munte de om şi un monument de eleganţă. Socrates, căpitanul naţionalei Braziliei la Mondialul din ’82, avea supleţea unui balerin şi puterea unui hamal.

Alerga uşor, fără să are gazonul. Privea terenul de la înălţimea celui 1 metru şi 93 de centimetri, ştia întotdeauna unde urmează să paseze. Nu învăţase să dea cu latul. Ca toţi marii fotbalişti brazilieni, atingea mingea cu o delicateţe nesfîrşită. O gingăşie izvorîtă din adîncurile unei lumi cu aromă de cafea aburindă. Juca alături de Falcao, Zico şi Cerezo, adică într-una dintre cele mai frumoase echipe ale Braziliei din toate timpurile. Sfertul de finală cu Italia însemna sfîrşitul poveştii şi învierea squadrei azzurra. Paolo Rossi înscria de 3 ori în poarta lui Waldir Perez, veriga slabă a sud-americanilor, şi ducea Italia spre titlul mondial. Socrates şi ai lui plecau învinşi de naivitate. Atacaseră atunci cînd se puteau apăra. Dar ei nu ştiau să se apere. Nu voiau.

Nici Socrates nu a ştiut să se apere. Nu a vrut. Poate că a fost un om slab. Omul slab totuna cu marele fotbalist ne-a lăsat moştenire amintirile. Bucuria fotbalului. O nălucă înaltă cu părul creţ şi cu barbă de insurgent cubanez bîntuie pe youtube. Nu vă fie frică de ea, daţi click şi luaţi-vă rămas bun!

Comentarii (24)Adaugă comentariu

Golombioschi Ilie (3 comentarii) • 5 decembrie 2011, 9:00

Sa-i fie tarana usoara, precum pasul lui de balerin.

Pelusa (1 comentarii) • 5 decembrie 2011, 9:08

Foarte trist……a murit prea tanar

http://www.youtube.com/watch?v=9w1z2Tz_e-A

henric al VIII-lea (147 comentarii) • 5 decembrie 2011, 9:52

Super echipa avea Brazilia in 82 ! Am avut boala pe italienii lui Bearzot, care jucau la ciupeala, dar ce sa le faci, aveau si ei echipa si au iesit campioni mondiali…

mihai (3 comentarii) • 5 decembrie 2011, 10:15

bravo si merci frumos Cristi si pentru acest exemplar articol-omagiu-evocare ! Dumnezeu sa-l odihneasca , iar tie mult spor in continuare !

joe (16 comentarii) • 5 decembrie 2011, 11:35

Dumnezeu sa-l ierte ! Cel mai frumos si talentat fotbalist al sfarsitului de secol 20 .

un petrolist (2 comentarii) • 5 decembrie 2011, 12:06

Brazilia ’82…cea mai frumoasa echipa pe care am vazut-o vreodata,cu Socrates si Zico sefi de orchestra.Odihneste in pace maestre!

!! (15 comentarii) • 5 decembrie 2011, 12:23

Динамо-ЗВЕЗДА derbyul rusinii nationale ..echipe bolsevice aduse de rusi pe tancuri in 47 au provocat cel mai mare genocid sportiv ..trebuiesc desfiintate urgent ! o rusine nationala!!

stefan (10 comentarii) • 5 decembrie 2011, 13:06

Eleganta miscarilor, viziunea in teren si frumusetea sufletului sunt atributele marilor jucatori de fotbal. Socrates a facut parte din galeria acestor „giganti”. A jucat, a visat, a vrajit, a iubit viata si fotbalul. Misiunea lui a fost sa ne-ncante, facand adesea spectacol si, jertfind cei mai frumosi ani pe altarul zeului „fotbal”, a ajuns sa fie indragit de oameni din toate colturile lumii. Celalat Socrate a fost silit sa bea cucuta, pentru ca n-a recunoscut zeii cetatii, Socrate „al nostru” a baut din placere. La fel cum a jucat si fotbal… Si nici el n-a recunoscut pe ceilalti zei ai cetatii, fiinca avea numai unul singur. ZEUL FOTBAL! Somn usor. Asa cum ti-a fost si alergarea.

fcdinamobucuresti (23 comentarii) • 5 decembrie 2011, 13:35

„Socrates şi ai lui plecau învinşi de naivitate. Atacaseră atunci cînd se puteau apăra. Dar ei nu ştiau să se apere. Nu voiau.”

ce frumos ai scris asta!! bravo!

moromete (8 comentarii) • 5 decembrie 2011, 13:45

L-ai uitat pe Eder.Si nu in ultimul rand,golul lui unic ,din meciulcu Scotia,daca nu ma insel.Au trecut,totusi,29 de ani.

Polist ANTI_iancu (1 comentarii) • 5 decembrie 2011, 13:47

Foarte frumos omagiu…. parca vad si acum acel meci cu Italia in care Socrates a fost precum vioara 1 desi , ei ( brazilienii) au plecat acasa.
RIP Socrates!

caine rosu 18 (49 comentarii) • 5 decembrie 2011, 14:24

Dumnezeu să-l odihnească! Mulţumiri pt articol! Frumos!

gabipetre (35 comentarii) • 5 decembrie 2011, 15:18

Mexico’86, sfert de finala Franta-Brazilia, fata in fata doua din cele mai frumoase linii de mijloc din istorie: Tigana, Platini, Giresse, Fernandez vs Socrates, Falcao, Zico, Cerezo.Se termina 1-1, urmeaza penalty-uri. Bate Socrates, el care nu dadea ca fotbalistii obisnuiti, isi lua un elan de un pas si o punea sub bara sau la vinclu. In fata sa Joel Bats, cel care a invins lupta cu cancerul. Bats il citise, nu pleaca pe fenta si se arunca spre vinclu aparand mingea pusa de doctor. M-am bucurat pentru Franta, mi-a parut rau pentru Socrates.
In prezent Brazilia exporta portari de valoare, fundasi buni dar nu mai sunt jucatori cu glezna fina ca odinioara. Daca generatia lui Socrates ar fi avut un Taffarel, un Dida sau un Julio Cesar!…
Pierd uneori ore intregi pe youtube ca sa fiu cu jucatorii de odinioara, cu Juanito si Santillana, cu Rummennigge sau Voller, cu Platini si Giresse, cu Maradona si Kempes, cu brazilienii nordului Elkjaer-Larsen si Laudrup… Si nu-mi pare rau. Azi dezbatem daca nu cumva cutare echipa e cea mai buna din istoria fotbalului. Dar cat de scurta e istoria atunci!
Adio Doctore!

Tibisor (18 comentarii) • 5 decembrie 2011, 19:19

Aveam 12 ani…in fiecare zi jucam fotbal si ne certam care dintre noi sa fie „Socrates”…stiti cum am ales?, unul dintre noi s-a dat repede cu crema de ghete neagra pe fata…Doamne ce vremuri frumoase ierau…ma bucur ca am „prins” acele vremuri in care cu adevarat savuram fotbalul…

Calin (6 comentarii) • 5 decembrie 2011, 20:50

Intr-adevar, un artist care ne-a incantat copilaria.
Imi amintesc de modul unic in care executa penalty-urile – de pe loc, fara sa-si ia avant.

Aviz celor care cred ca vor mosteni lumea: nimeni nu ia nimic cu el. Aici suntem doar in vizita.

HANS (1 comentarii) • 5 decembrie 2011, 23:12

A plecat virtuozul aristocrat al celui mai frumos şi memorabil futbol. Dumnezeu să-l ierte ! Amintirea lui să ne ţină puternici !

dr.fuentes (1 comentarii) • 5 decembrie 2011, 23:32

Uauu…..deci exista fotbal si inainte de messi si cr7!

Radu Paraschivescu (1 comentarii) • 6 decembrie 2011, 0:44

Cristi, felicitari! Ne-am nimerit. Inseamna ca ne-a placut amandurora si ca memoria inca ne e prietena. Radu

IO (144 comentarii) • 6 decembrie 2011, 5:12

Cele mai frumoase echipe:
1 Brazilia ’70
2 Olanda ’74
3 Brazilia ’82

herbert holyoake (43 comentarii) • 6 decembrie 2011, 6:48

1982 a fost primul meu CM vazut pe „viu”,la fata locului.Aveam bilet programat la Spania-Anglia la Madrid ,dar voiam sa vad clash-ul „titanilor”.Ghidul nostru mi-a gasit repede un alt englez doritor sa faca schimbul.La Barcelona se juca pe un stadion micut,vreo 35-40 de mii.Alte mii de brazilieni asteptau afara la un bilet in plus.Soarta a facut sa am bilet in mijlocul italienilor,la fel de fanatici si expresivi ca si brazilienii.Chiar si ei exclamau cu admiratie cind Socrates,sau Zico isi faceau „numarul”.Cind Socrates a inscris cu sutul acela cu traiectorie desenata „tifossi’au aplaudat ca la opera.
In’84 Socrates a uluit din nou peninsula cind,sub contract cu Fiorentina,a lasat totul balta si a plecat la Sao Paulo.Dorul de tara natala a fost mai puternic decit orice suma in dollari ! In abundenta de nume din identitatea sa avea si pe cel de „brazilianul”care s-a dovedit a nu fi doar un nume acolo sa umple certificatul de nastere.A fost cu adevarat „Che”Guevara in fotbal. A murit la fel,alegindu-si singur soarta cu buna stiinta.Rest In Peace !

oscar (15 comentarii) • 6 decembrie 2011, 11:39

Cand a ajuns la Firenze, cei de la Fiorentina l-au dus in centrul de antrenament, unde aveau si un restaurant. Brazilianul a ras repede 4 beri si a fumat un pachet de tigari. Dupa doi ani, cand i s-a terminat contractul, nu l-a mai vrut nimeni in Italia. Cat era de doctor si de talentat.

yaruk (11 comentarii) • 6 decembrie 2011, 13:53

pe paul gascoigne il inteleg ca s-a apucat de baut pentru ca in afara de fotbal nu stia altceva dar pe socrates nu.
Va puteti imagina un boloni sau un lucescu senior betivi?

Dan (25 comentarii) • 7 decembrie 2011, 2:32

cica ‘nu stia sa dea cu latul’. Da ce, la 5 m dadea cu spitzu? Pana si Lupescu dadea cu latu la 5 m. Bine, Lupescu dadea cu spitzu ghiulele de la 30 m inapoi la portarul nostru, dar asta e parte din alt subiect.

gery76 (78 comentarii) • 7 decembrie 2011, 2:33

Brazilia lui Socrates, cel mai elegant fotbalist din istoria acestui minunat joc,poate egalat doar de” Kaiser”Franz Beckenbauer ,antrenata de Tele Santana 1982 si 1986,a fost cea mai frumoasa echipa din istoria fotbalului chiar daca n-a iesit campioana mondiala,din punctul meu de vedere peste Brazilia 1970,care a jucat contra Uruguay in semifinale si contra Peru in sferturi ,doua echipe frumoase dar atat,iar in finala au invins o echipa a Italiei stoarsa de Germania in semfinale dupa 120 de minute de vis,pe cand Brazilia si Socrates in ’82 si chiar in ’86 au facut din fotbal arta in stare pura,cel putin in ’82 au fost incredibili desfiintand Argentina lui Diego Maradona,Kempes,Ardiles si Valdano cu 3-1 dupa ce au avut 3-0 si pierzand in fata Italiei jucand un fotbal minunat ,ghinionul acelei uluitoare echipe fiind pe langa ”panarama”din poarta, Waldir Peres cel cu chelia profunda , invins de sovieticul Bal in grupe de la 25 de m ca in curtea scolii, la acel 2-1 pentru brazilieni cu U.R.S.S si cel mai slab varf din istoria Braziliei la mondiale din toate timpurile, este vorba de Serginho atacantul inalt si gafeur ce alerga cu picioarele in x si rata din orice pozitie!