Muntwagen
Nemţii de la Duisburg îl vor pe Dorinel Munteanu. Sigur nu l-au consultat pe Adrian Porumboiu. Înainte de a fi neamţ, a fost belgian. Asta o mai ştie puţină lume. Dorinel Munteanu a jucat două sezoane pentru Cercle Bruges, din […]
Nemţii de la Duisburg îl vor pe Dorinel Munteanu. Sigur nu l-au consultat pe Adrian Porumboiu.
Înainte de a fi neamţ, a fost belgian. Asta o mai ştie puţină lume. Dorinel Munteanu a jucat două sezoane pentru Cercle Bruges, din ’93 pînă în ’95. Înainte de a fi belgian sau neamţ, Dorinel a fost român. Rămîne român. Un român născut la ţară, la Grădinari. Nu căutaţi aici conotaţiile negative. Printre rînduri nu este nimic ascuns. A fi român nu reprezintă un rău în sine, trebuie să ne dezobişnuim să rezolvăm problemele aruncîndu-le în clişee comode. Dorinel a pornit de jos în carieră, nu a fost nici cîine pînă la moarte, nici caporal pînă la ultimul apel de seară dinaintea Apocalipsei, nici fals student pe la Craiova sau prin Regie. Dorinel a fost fotbalist profesionist într-o epocă în care nu puteai să fii fotbalist profesionist, ci doar nonamator. CSM Reşiţa, FC Scorniceşti, Inter Sibiu, Dinamo a fost traseul lui fotbalistic din ţară, un drum care descrie subtil şi o epocă istorică marcată de puterea proletariatului (Reşiţa), tichia de mărgăritar pusă pe capul satului tovarăşului (Scorniceşti), exilul de catifea al prinţişorului Nicu (Sibiu) şi, nu în ultimul rînd, puterea băieţilor cu ochii albaştri (Dinamo).
Prezentul capitalist are însă alte repere. Devii interesant atunci cînd îţi construieşti aplicat şi ritmic meseria. De aceea Dorinel a intrat pe lista posibililor succesori ai croatului Milan Sasici. Germania fotbalistică, prelungire a Germaniei care ţine în viaţă Europa comunitară, îl cunoaşte pe Munti. Pentru ei, româno-neamţo-belgianul reprezintă un produs testat şi verificat în timp. 4 sezoane la FC Koln şi tot atîtea la Wolfsburg, ca jucător, plus o carieră solidă de antrenor în România pot duce către un post pe banca lui MSV Duisburg. Iar presa din Germania a confirmat interesul formaţiei din Bundesliga 2 pe la care a trecut cu cîţiva ani în urmă şi Claudiu Niculescu.
Ştiu, ni se pare puţin. Străinii ăştia care ne tot iau la preţ de matineu. Recordmanul selecţiilor la naţionala României, omul care a cîştigat titlul cu Oţelul merita mai mult. Merita mai mult? Nu cumva nemţii au judecat corect şi îi oferă lui Munteanu exact locul de unde poate începe adevărata lui carieră internaţională? O, da, posibila revenire a lui Dorinel în Germania nu are nimic spectaculos. Aşa arată toate întîmplările solide din viaţa unui om, nu au glamour. Patria nu marchează cu salve de tun momentul cînd intri la şcoală, cînd termini şcoala şi începi să munceşti, cînd devii bun în meserie, poate cel mai bun, cînd inventezi, cînd creezi. Dar patria îţi cere socoteală dacă nu îi dedici succesele.
Mi-ar plăcea ca Dorinel să lucreze în Germania, patria de adopţie. Să-i lase în urmă pe Porumboiu, pe Marcel Popescu. Să meargă în Germania pentru a le arăta că nu au dreptate cînd îl bîrfesc. Ar fi şi asta o mare victorie.