Lobby pentru Loby

Contează mai puţin acum cui aparţine transferul lui Lobonţ la Dinamo. La vedere au acţionat Cristi Borcea, Victor Becali plus obsedantul card plimbat şi prin buzunarele lui Rednic. Lobby-ul moral pentru revenirea lui Loby în Ştefan cel Mare l-a făcut […]

Contează mai puţin acum cui aparţine transferul lui Lobonţ la Dinamo. La vedere au acţionat Cristi Borcea, Victor Becali plus obsedantul card plimbat şi prin buzunarele lui Rednic. Lobby-ul moral pentru revenirea lui Loby în Ştefan cel Mare l-a făcut însă Adrian Mutu. Colegul florentin a bătut şaua cît să priceapă Bogdan. Nu întoarcerea în România înseamnă un pas înapoi, ci fiecare zi petrecută în dolce far niente la Florenţa. Cînd ai de ales între a rugini în cel mai tare campionat din lume şi a străluci în al 10-lea, nu trebuie să stai prea mult pe gînduri. Drumul înapoi nu este întotdeauna acela al înfrîngerii. A surprins tonul calm, neostentativ al lui Adrian, al omului care pare să fi înţeles, în sfîrşit, sensul profund al carierei de fotbalist.

Pe hîrtie, miroase a eternitate. Contract pe 4 ani şi jumătate în fotbal înseamnă o eră geologică. 320.000 de euro pe sezon. Bani buni. Declaraţii optimiste din partea conducerii, satisfacţia nedisimulată a coechipierilor, sătui de coabitarea slavă şi slabă cu Gaev, comediantul involuntar de pe White Hart Lane. Mai mult ca sigur, simpatia suporterilor, plictisiţi de experimente, provizorat. Nu mai rămîne decît să vedem cum primeşte Lobonţ însuşi noua sa destinaţie.

Pentru că Bucureştiul poate fi la fel de frivol ca Amsterdamul şi măcar la fel de decadent la Florenţa.

Pentru că Dinamo îl ajută ca să se ajute. Gesturile filantropice lipsesc în Groapă şi poate nu-i rău că se întîmplă aşa.

Lobonţ nu vine în Ştefan cel Mare la sanatoriu, ci la o echipă obligată să confirme, să cîştige, să impună şi să stingă antipatii. Încă o dată, bătrîna pildă a fiului rătăcitor, în cinstea căruia s-a tăiat viţelul cel gras, funcţionează. În cazul lui Bogdan, la nivelul salariului, peste al tuturor celor care în timpul exilului portarului au mîncat salamul cu soia şi purceluşii de lapte de la „Doi Cocoşi”. Ferească Sfîntul ca Bogdan să-şi prelungească letargia şi în cele 15 etape de campionat ori în meciurile contra Benficăi!

Reflex, simţ de anticipaţie al fazei, excelent joc cu piciorul, comunicare cu propriii apărători. Vulnerabil la duelurile cu giganţii, momente de reverie. Aşa arată Lobonţ cel pe care îl ştiam acum cîţiva ani. Un portar redutabil. Portarul naţionalei. Băiatul blond care contribuia la titlul din 2002, revenit pe atunci din vestiarul suprapopulat al Ajaxului. Nu ştim însă cum arată Lobonţ versiune 2007. Să fim pozitivi, îndeamnă Hagi. Ca şi mersul pe bicicletă, vechile (bune) deprinderi nu se uită. La asta ar trebui să se adauge asumarea intimă a condiţiei de tată. E cumplit ca prin ochii copilului tăi să citeşti sentinţa ratării. Uneori, un astfel de resort face mai mult decît toate salariile şi primele de obiectiv.