Jeannie Longo

A trăi, a fi, a sfida bătrîneţea. Despre un mod de a refuza sfîrşitul

O poveste despre Jeannie Longo scrisa ieri de colega mea Roxana Fleseru. Nici un comentariu pe gsp.ro. De ce ar merita vreun comentariu o femeie trecută […]

A trăi, a fi, a sfida bătrîneţea. Despre un mod de a refuza sfîrşitul

O poveste despre Jeannie Longo scrisa ieri de colega mea Roxana Fleseru. Nici un comentariu pe gsp.ro. De ce ar merita vreun comentariu o femeie trecută de prima tinereţe care nu se mai dă jos de pe bicicletă? Fiindcă asta face franţuzoaica Jeannie Longo la aproape 53 de ani, dă la pedale şi stabileşte recorduri. Cîştigă titluri în continuare. Ultimul, cel de campioană a Franţei la contratimp, în finală cu Christel Ferrier Bruneau şi Audrey Cordon, două fete de vîrsta fiicelor pe care venerabila ciclistă le-ar fi putut avea. Fotografia este şocantă, o doamnă de peste 50 de ani, pe al cărei chip stau săpaţi zecile de mii de kilometri parcurşi pe bicicletă, încadrată de o blondă de 31 plesnind de sănătate şi de o puştoaică brunetă de 21, care nu şi-a pierdut zîmbetul adolescentin.

Uitasem de Jeannie Longo. Devenise filă de istorie, o amintire din vremurile apuse, cînd olimpiadele te ţineau lipit de televizor cît era ziua de lungă. Sau noaptea. O uitasem, fiindcă ea aparţine altui timp. Jeannie concura din vremea studenţiei mele. Demult, demult. Concura şi cîştiga titluri. Olimpice, mondiale, europene. Ciclismul feminin a început să existe cu adevărat, măcar pentru cei din generaţia mea, datorită domnişoarei Longo. O franţuzoaică al cărei nume are rezonanţe italieneşti, născută în Alpi, dar care a preferat pedalele schiurilor. 1157 de curse cîştigate, 13 medalii de aur mondiale.

Jeannie Longo crede că retragerea e o formă de înfrîngere. Un eşec. Gîndeşte aşa şi acum, la o vîrstă cînd încep să te doară oasele şi muşchii, cînd e greu, tot mai greu să te dai jos din pat dimineaţa, fiindcă organismul sfidează comenzile creierului, iar uneori se întîmplă invers. Ce fel de poveste ne spune totuşi madame Longo-Ciprelli, de trei ori laureată a Marii Bucle? Ce mesaj e în cariera care se confundă cu viaţa acestei femei? Dorinţa de a cîştiga, de a fi cel mai bun? Posibil. Spectrul tinereţii pierdute? Fuga de bătrîneţe, în cazul ei pe două roţi, prin propulsie proprie? Mai degrabă. Cu riscul ca lumea „normală” să te studieze ca pe un exemplar suspect. O femeie pe bicicletă, evadată din plutonul altei lumi, pedalînd vioaie în era I-Pad ca să scape de reumatism. Romantic şi desuet, înduioşător şi vibrant. Viaţă.