Javier, unul dintr-o mie
Zanetti continuă să are terenul cu o hărnicie de adolescent. Este forma lui revoltă împotriva unei lumi care se închină în faţa fiţoşilor Aleargă hotărît, într-un fel care îţi spune că nu a trişat niciodată. Este poreclit „El Tractor” din […]
Zanetti continuă să are terenul cu o hărnicie de adolescent. Este forma lui revoltă împotriva unei lumi care se închină în faţa fiţoşilor
Aleargă hotărît, într-un fel care îţi spune că nu a trişat niciodată. Este poreclit „El Tractor” din motive lesne de ghicit. Chipul i s-a mai înăsprit de-a lungul anilor, dar nu şi-a pierdut aerul de şcolar conştiincios, tuns regulamentar. Nu a intrat în planurile lui Maradona pentru Mondialul sud-african. Prea bătrîn, prea sigur, prea cunoscut, prea bun. Plus că nu purta două ceasuri deodată ca selecţionerul. Javier Zanetti nu a suferit o depresie din cauză că a pierdut turneul final. Şi-a văzut de treabă. Cînd pe banda stîngă, cînd pe banda dreaptă. Printre picături, şi-a permis chiar luxul de a savura în linişte Liga Campionilor cîştigată cu Inter, al cărui căpitan este peste secole. Plus încă un Scudetto, cu bonus Cupa Italiei.
Da, acum încep cifrele, aşa că ar merge centurile de siguranţă! Javier Zanetti a venit la Milano în 1995, pe cînd avea doar 21 de ani. A fost prima achiziţie importantă din era Moratti. Massimo Moratti, nu Angelo, tatăl, fondatorul Interului helenio-herreristic. Din 1999, Zanetti poartă banderola de căpitan, iar acum, la aproape 38 de ani, a depăşit cifra de 700 de meciuri sub tricoul nerazzurrilor. În sezonul acesta a devenit cel mai în vîrstă marcator din Champions League, cu un gol în poarta lui Tottenham. Avea fix 37 de ani şi 71 de zile. Recordul a fost atins apoi succesiv de Pipo Inzaghi şi Ryan Giggs. Alte două legende alergătoare. Acum se apropie de un alt pisc matematic, care ascunde o viaţă printre zerourile lui. Zanetti este foarte aproape de mia de meciuri disputate în întreaga carieră, care cuprinde şi 140 de selecţii la naţionala Argentinei, pentru care a bifat şi două turnee de Cupă Mondială.
Istoria fotbalului cunoaşte doar încă trei fotbalişti care au atins sau depăşit 1000 de meciuri în întreaga carieră. Italianul Paolo Maldini, englezul Peter Shilton şi brazilianul Pele îl aşteaptă pe argentinianul Javier Zanetti acolo unde ajung doar cei care au muncit, au transpirat, au trecut peste accidentări. Ce legătură este între aceşti oameni? Între geniul fotbalistic definitiv al lui Pele şi paradele cîteodată dizgraţioase ale lui Shilton? Între proiecţia milanistă 3D pe care a dat-o întreaga carieră Maldini şi constanţa dezarmantă a argentinianului Zanetti, cel mai lombard dintre lombarzii interişti?
Nu am un răspuns şi prefer să nu inventez unul care să sune bine din punct de vedere gazetăresc. De fapt, asta e şi frumuseţea uneori. Că nu le ştim pe toate, că nu avem toate răspunsurile. Că îi privim şi ne minunăm. Că viaţa lor a devenit parte a vieţii noastre.