Steaua lor şi Steaua LOR

Pe 7 mai se împlinesc 25 de ani de la cîştigarea Cupei Campionilor. Este o aniversare sau o comemorare?

Ce se întîmplă pe 7 mai în fotbalul românesc?

a) Steaua aniversează 25 de ani de la cucerirea Cupei Campionilor;

b) […]

Pe 7 mai se împlinesc 25 de ani de la cîştigarea Cupei Campionilor. Este o aniversare sau o comemorare?

Ce se întîmplă pe 7 mai în fotbalul românesc?

a) Steaua aniversează 25 de ani de la cucerirea Cupei Campionilor;

b) Steaua joacă, foarte probabil, un meci cu Gaz Metan Mediaş;

c) Se mai întîmplă şi altele, dar acestea vor fi dezbtute în emisiunile de profil

Aici se despart apele.
O parte, doreşte marcarea unui sfert de veac de la cea mai mare performanţă a fotbalului românesc. Nu ştim cît de numeroasă este această parte, posibil că da, sigur de o anumită vîrstă. Printre cei care se încăpăţînează să nu uite se numără mulţi dintre oamenii care au fost pe teren la Sevilla şi cîţiva dintre cei care au jucat un rol în obţinerea acelei mari victorii. Foşti antrenori, generali în rezervă, sensei, crainici radio şi comentatori TV plus Valentin Ceauşescu, protector şi binefăcător al acelei echipe. Afectiv, la eveniment participă mai ales suporterii care au apucat vremurile de glorie şi care au o problemă cu prezentul. Ei sînt cei mai mulţi.

Ceilalţi pregătesc meciul cu Mediaşul. Ei sînt persoanele ocupate. Sînt cei care patronează, conduc şi răspund, măcar teoretic, pentru rezultatele Stelei. Ei, ceilalţi, sînt preocupaţi de meciul din campionat şi nu au timp de chermeze, de petreceri şi de aniversări. În general, acesta este mesajul subînţeles pe care au vrut să-l transmită. Noi muncim, nu chefuim, par să spună oficialii de astăzi ai fostei campioane a Europei. Noi nu avem timp de nostalgii, noi trăim în prezent, mai spun ei, concentrîndu-şi energiile pentru a face o figură frumoasă – aşa se spune, nu? – contra Gazului.

Interesant, şi unii, şi ceilalţi au dreptate. Din perspectivă istorică, primii. Din punctul de vedere al realităţii imediate, ceilalţi. Doar că una nu o exclude pe cealaltă. Ocupaţii de astăzi, de la Argăseală la Teia Sponte şi de la MM pînă la Mache, trebuiau să se gîndească la celebrarea sfertului de veac de la momentul Sevilla. La rîndu-le, nea Imi, nea Puiu, domnul general Gavrilă şi tovarăşul general Constantin Olteanu, Tudorel, Marius, Bumbi sau Găboajă sînt datori să priceapă că, pînă la apariţia miraculosului investitor pe un cal roş-albastru, bun, inimos, inteligent, bogat şi stelist pînă în măduva oaselor, Gigi Becali este proprietarul echipei şi depozitarul istoriei. Steaua lor nu mai există, chiar dacă îl flutură pe Valentin pe la sindrofii mai mult decît pe nea Imi. Lumea şi ţara s-au schimbat, iar azi capitalistul Gigi i-a luat locul fiului de dictator comunist, fie el şi un fiu cu faţă umană. Unde o va duce capitalistul pe Steaua, e greu de spus.

Veţi întreba poate ce legătură au cu toate astea Bonfim, Ricardo, Răduţ, Dodel, iar din viitor Nilă M. Costea. Nici una, tocmai aici e problema. Şi marea slăbiciune a Stelei ediţie 2011. Dincolo de toate iniţiativele frumoase ale unui şef de sală din Drumul Taberei şi mai presus de băţoşenia umilă a angajaţilor lui Gigi.