Chivu, versiune italiană
Presa peninsulară l-a desfiinţat pe Chivu după meciul Inter-Schalke 2-5. Presa română citează ce spune presa italiană. E cam puţin
Presa italiană nu îi datorează nimic lui Cristi Chivu. De aceea, îşi poate permite să scrie orice despre el. Bun, […]
Presa peninsulară l-a desfiinţat pe Chivu după meciul Inter-Schalke 2-5. Presa română citează ce spune presa italiană. E cam puţin
Presa italiană nu îi datorează nimic lui Cristi Chivu. De aceea, îşi poate permite să scrie orice despre el. Bun, nu chiar orice, se respectă un nivel al limbajului şi al ironiilor, dar peninsularii au libertatea totală de a spune ce cred şi ce gîndesc despre jucătorul lui Inter şi al naţionalei României. De notat aici, că italienii au în general o presă serioasă, de analiză, dedicată fenomenului. De regulă sînt bonişti, nu defetişti. Iar nihilişti nici atît.
Rezultă din cele scrise mai înainte că presa din România îi datorează ceva lui Cristi Chivu şi de aceea nu este liberă să spună şi să scrie liber despre faptele lui fotbalistice. Problema care ar trebui lămurită este ce anume îi datorează presa din România lui Chivu. Dacă îi datorează ceva. În măsura în care acceptăm că, oricît de detestabilă, viermănoasă, antipatică şi neprofesionistă ar fi pentru gustul unor moralişti de profesie, presa din România este prizată cu precădere de publicul românesc, se cheamă că însuşi acest public trebuie că simte că i-ar fi debitor lui Cr. Chivu. Dar nu cred că lucrurile stau aşa.
Mai departe, aş putea să mă ajut de un citat celebru al unui fost selecţioner la fel de celebru, la întoarcerea de la un turneu final catastrofal. Era pe timpul cînd tricolorii se calificau la turnee finale. Antrenorul a sintetizat şi a zis: „Rezultatele vorbeşte de la sine”. Citatul e de referinţă, dar este prea simplu pentru a descrie situaţia la zi a lui Chivu. El a jucat slab în derbyul Milan-Inter 3-0 şi a fost eliminat. A evoluat şi mai prost în meciul Inter-Schalke 2-5 şi a fost din nou eliminat. Chivu a intrat pe teren din primul minut al acestor partide extrem de importante pentru campioana Europei şi a Italiei, contribuind nemijlocit la stabilirea rezultatelor. Amănunt important. Căpitanul naţionalei române intra în aceste meciuri după o accidentare stranie, care îl împiedicase să joace pentru România cu Bosnia şi cu Luxemburg, dar nu îl împiedicase să apară la trei zile distanţă în derbyul Italiei.
Revenim la presupusele datorii şi trădări ale presei româneşti. Care poate aplauda succesele fotbalistice ale lui Chivu. Eventual şi împlinirile lui familiale. Şi a făcut-o de fiecare dată. Aşa păcătoasă, presa din România a tratat cu decenţă momentele grele prin care a trecut Cristi cînd s-a accidentat la cap. Aici mi se pare că se opresc „datoriile” oricărei prese libere de pe Pămînt. Restul este să spui ce crezi şi ce vezi. Sau poate în ordine inversă. Presa nu are nici îndatoriri aşa zis patriotice, nici obligaţia să recite versiunile lacrimogene ale impresarilor. Altfel, vorba italienilor cind au descris evoluţia lui Chivu din meciul cu Schalke, devine „un dezastru de proporţii biblice”. Sau o trompetă. A ‘nşpea trompetă în stat.