Cine şi ce a dat din casă

Pancu vorbeşte despre trădare. Uită să îi numească şi pe cei care trădează fotbalul Partizanii îşi judecau sumar trădătorii, apoi îi eliminau fizic. Pe vremea aceea miza era libertatea, ceva mai important totuşi decît cele trei puncte puse în joc, […]

Pancu vorbeşte despre trădare. Uită să îi numească şi pe cei care trădează fotbalul

Partizanii îşi judecau sumar trădătorii, apoi îi eliminau fizic. Pe vremea aceea miza era libertatea, ceva mai important totuşi decît cele trei puncte puse în joc, care unora le asigură milioanele din Champions League. Pe atunci, pe vremea partizanilor şi a miliţienilor patrioţi, nu se spunea în jargon că ai dat din casă, aşa cum le-a reproşat Pancone colegilor de la Rapid. Odinioară, îţi vindeai camarazii, acum dai din casă. E o nuanţă care trebuie reţinută.

Ameninţarea cu represalii fizice din partea cuiva care a contat nişte ani în Giuleşti poate sensibiliza suporterii, dornici de răzbunare pentru mediocritatea în care pluteşte echipa favorită. Discursul lui Pancu e bine ţintit şi trimite la valorile imuabile ale rapidismului. „V-aţi bătut joc de club, asta nu o să accept niciodată!”, le-a strigat atacantul, pe care continuu să cred că nu spionajul dinamovist l-a împiedicat să trimită mingea în poartă de la 6 metri. Cu sau fără ajutorul informatorilor din propriul vestiar, rapidiştii s-au întrecut în greşeli personale şi de tactică. E posibil însă ca zvonul scurgerii de informaţii către tabăra din Ştefan cel Mare să-l fi determinat pe Şumudică să opereze schimbări în „11”-le de bază. Pînă cînd vom afla cine au fost cei care au cîntat la două mese, dacă vom afla, pentru că Mărgăritescu neagă desfăşurătorul discuţiei cu Pancu, rămîne impresia că toată povestea serveşte de minune ca alibi. Cum te poţi bate cu un adversar, cum să-l surprinzi dacă el îţi ştie planurile dinainte? Dacă te-a citit?

Aşa stînd lucrurile, cu un preşedinte executiv dezorientat şi un patron care a redescoperit farmecul vieţii departe de echipă, vînătoarea de vrajitori trădători ar fi exact ce-i lipseşte acum Rapidului. Printre cei bănuiţi că au vîndut secrete duşmanului sînt Ştefan Grigorie şi Costin Lazăr. Ei sînt cei mai la îndemînă, primul pentru că ar urma să se întoarcă din vară la Dinamo, al doilea pentru că pregetă să semneze prelungirea contractului, existînd bănuiala că s-ar fi înţeles tocmai cu rivalii din Groapă. Care rivali mi-e foarte greu să cred că îi oferă mijlocaşului un salariu mai mare decît cel de 300.000 de mii de euro pe sezon, oferta Rapidului.

Spionînd ca tot microbistul reacţiile antrenorilor după meciul de sîmbătă, m-a surprins discursul lui Şumudică. Supărat din cauza rezultatului, nemulţumit de evoluţia unora dintre oamenii pe care îi titularizase, dar convins că rezultatul a reflectat desfăşurarea partidei. Îl ştiu un tip isteţ pe Şumudică, aşa că îl bănuiesc de joc dublu. Cu cît nu merge echipa, cu atît devine mai importantă poza de victimă în faţa galeriei. Asta îţi salvează o vreme postul, nu meseria.