Scumpa noastră Anja

Oltchim şi-a angajat o mare antrenoare. Singura problemă este că oltencele se vor pregăti la fără frecvenţă

Gheorghe Tadici vorbeşte de bine despre Anja Andersen. Nea Ghiţă o laudă pe femeia care i-a răpit o calificare la Campionatul European. Asta […]

Oltchim şi-a angajat o mare antrenoare. Singura problemă este că oltencele se vor pregăti la fără frecvenţă

Gheorghe Tadici vorbeşte de bine despre Anja Andersen. Nea Ghiţă o laudă pe femeia care i-a răpit o calificare la Campionatul European. Asta poate fi o ştire. Dar dacă toată lumea o vorbeşte de bine pe daneză, asta mai poate fi o ştire? Nu, dar avem unanimitate. Iar unanimitatea trebuie să ne sperie. Mai ales atunci cînd este vorba despre o legendă vie  şi foarte nestîmpărată a handbalului.

Descălecarea pripită a Anjei ne-a uimit şi ne-a bucurat, pentru că marca dispariţia unei duble prejudecăţi. Dinspre noi, aceea că nu  e recomandabil să ne dăm pe mîna străinilor, ai noştri fiind cel puţin la fel de competenţi ca ai lor. Iar asta în orice domeniu, nu doar la handbal: medici chirurgi şi sculeri matriţeri, piloţi de avion şi culegători de căpşuni. Dinspre ei, părerea nerostită explicit, dar subînţeleasă, că România e o destinaţie de evitat din punct de vedere profesional cînd ai un anumit nivel de celebritate. Cazul Anjei Andersen nu are un precedent. E ca şi cum Jose Carreras ar fi semnat un contract permanent cu Opera Română, iar Woody Allen ar decide să se angajeze la MediaPro ca să facă filme pentru Adrian Sîrbu.

Entuziasmul andersenist ni s-a mai potolit luni dimineaţă, cînd am aflat că Oltchim are antrenoare doar pentru meciurile de Champions League. Am zis că nu poate fi adevărat, am verificat, era adevărat. Pînă să termin verficarea, doamna antrenoare plecase spre ţara natală, unde treburi urgente o aşteptau. Printre altele, o şcoală de handbal, a cărei patroană este şi unde trebuie să bifeze trei zile de prezenţă. Dar noi trebuie să stăm liniştiţi, pentru că peste săptămînă, cît ea se va afla în Danemarca, va ţine legătura cu secunzii Aurelian Roşca şi Maria Torok. Prin ei, oamenii care vor sădi pe pămînt vîlcean seminţele ştiinţei daneze în arta handbalului, Oltchim se va transforma şi va deveni o echipă mai bună.

Şi da, Anja Andersen va reda astfel fetelor bucuria de a juca handbal. Şi da, acum înţelegem de ce vorbea, scumpa de ea, de doar 3-4 antrenamente pe săptămînă. Se referea la cele pe care le poate conduce personal!

Şi nu, nu o putem judeca pe Anja pentru un meci jucat la două zile şi jumătate după ce a venit la echipă.

Şi nu, nu i-a ieşit rezultatul pentru că a pus-o inter pe Elisei şi pivot pe Valeria Beşe, ci pentru că Talida a apărat atît de bine că a descurajat-o şi pe Bojana Popovici. Şi pentru că arbitrii au fost receptivi la suferinţa fetelor noastre, dintre care cea mai olteancă a părut turcoaica Ozil. Cum pînă la următoarea întîlnire cu Anja noastră cea scumpă nu doar la vedere au rămas cîteva zile, e musai să ne menţinem în formă. Care cu secunzii, care cu preparatorii noştri fizici. Şi să ne întrebăm dacă domnii Roibu şi Gavrilescu ştiu mai multe decît ne-au spus nouă.