Adulţi care nu prea iubesc copiii

De ce Steaua lansează mult mai puţini fotbalişti decît Dinamo? E vinovat numai patronul?

Lajos Sătmăreanu a fost un fotbalist reprezentativ al generaţiei ’70. Elegant, priceput la deposedări şi cu urcări în atac care anticipau fişa modernă a postului de […]

De ce Steaua lansează mult mai puţini fotbalişti decît Dinamo? E vinovat numai patronul?

Lajos Sătmăreanu a fost un fotbalist reprezentativ al generaţiei ’70. Elegant, priceput la deposedări şi cu urcări în atac care anticipau fişa modernă a postului de fundaş dreapta, Sătmăreanu I era om de bază la Steaua şi în naţionala României care prindea Mondialul mexican. Discreţia i-a înconjurat viaţa de fotbalist şi viaţa care a urmat după ieşirea din scenă. Deşi la sfîrşitul carierei a mai evoluat la FC Bihor şi la Progresul, Lajos a rămas legat de Steaua, unde a lucrat 34 de ani la Centrul de copii şi juniori. Asta pînă acum cîteva zile, cînd i-a fost înmînat preavizul.

O dată cu Sătmăreanu au mai fost daţi afară Sameş şi Majearu, doi oameni care au lăsat şi ei urme apăsate în istoria stelistă. La fel ca Sătmăreanu, Sameş lucra demult la centrul din Ghencea. Majearu fusese cooptat în staff la venirea lui Piţurcă într-o acţiune de recuperare morală a fostelor glorii roş-albastre. Motivul concedierii celor trei este banal şi comun tuturor concedierilor de pe lumea asta. Lipsa de rezultate. De aici încolo intrăm pe teritoriul nesigur al adevărurilor relative. Şi al influenţei pe care o exercită patronul asupra tuturor fiinţelor şi lucrurilor legate de Steaua. Neapărat malefice în viziunea suporterilor, providenţială din perspectiva angajaţilor aflaţi în graţiile lui Gigi Becali.

Adevărul statistic este acela că Steaua a produs puţin în ultimii 15-20 de ani. Paraschiv, Cătălin Munteanu şi Ogăraru ar fi cele trei nume care s-au impus şi care au însemnat ceva pentru prima echipă. Liţu şi Simion au eşuat, Fl. Matei intră în tiparul talentului irosit, iar portarul Cezar Lungu contează ca rezervă de rezervă. Adevărul relativ este că, deşi Steaua are rezultate constant bune la nivelul juniorilor şi o bază materială peste aceea a rivalilor din Ştefan cel Mare, numărul fotbaliştilor promovaţi în prima echipă este mult sub cota de avarie. În timp ce Dinamo a crescut/lansat/comercializat jucători de primă mînă sau mari speranţe – Cătălin Hîldan, Florentin Petre, Tararache, Marius Niculae, Marica, Radu Ştefan, Mitea, Ropotan, Alexe, Liviu Ganea, Păun, acum Ţucudean şi Rafael Stănescu – şefii de ieri şi de azi ai Stelei s-au mulţumit să transfere. Lipsa de orizont a patronatului a făcut casă bună cu rutina angajaţilor de la Centrul de copii şi juniori.

Varianta cea mai comodă pentru o concluzie ar fi că totul se petrece din cauza lui Becali. Arţăgos, orgolios, discreţionar, capricios şi nerecunoscător, el ar fi cel care pustieşte tot ce întîlneşte în cale. Prin greşelile pe care le face, el este întotdeauna vinovatul de serviciu.

Varianta incomodă este că Steaua suspină în aşteptarea unui al doilea Marcel Răducanu. Pe acest Marcel Răducanu al mileniului trei nu l-a împiedicat să apară patronul, dar am impresia că nu l-au ajutat să crească nici domnul Sătmăreanu, nici domnul Sameş.