Ai noştri ca brazii
Ne-am făcut de rîs la Mondialul de handbal al băieţilor. Urmează nişte explicaţii pe care nu le va înţelege nimeni
Cu 45 de secunde înainte de final, scorul era 29-29. Aşa se întîmplă atunci cînd se întîlnesc două echipe de […]
Ne-am făcut de rîs la Mondialul de handbal al băieţilor. Urmează nişte explicaţii pe care nu le va înţelege nimeni
Cu 45 de secunde înainte de final, scorul era 29-29. Aşa se întîmplă atunci cînd se întîlnesc două echipe de valori apropiate. Dar România şi Tunisia nu sînt chiar de valori apropiate, fiindcă Tunisia este mai bine cotată decît Algeria, care ne bătuse. La 29 egal, africanii de nord au avut o lovitură de la 7 metri, apărată de Mihai Popescu, iar Alexandru Stamate a marcat golul victoriei cu două secunde înaintea sunetului sirenei electronice. 30-29 şi un binemeritat loc 19 la Campionatul Mondial de Handbal masculin.
Tentaţia de a face băşcălie pe marginea acestui rezultat ruşinos îşi are rădăcinile în rezultate care sînt de domeniul amintirii, dar nu al SF-ului. Dacă nu am fi fost cîndva cvadrupli campioni mondiali, dacă la vremea aceea jucătorii noştri nu ar fi fost constant printre cei mai buni din lume – interi, pivoţi, extreme, portari -, dacă handbalul nostru nu ar fi fost o şcoală, pur şi simplu o şcoală pe bazele căreia s-au inspirat spanioli şi francezi, dacă toate astea s-ar fi întîmplat doar în imaginaţia noastră, atunci ne-ar fi fost mai uşor să ne explicăm ce se întîmplă acum, fără să ne simţim jenaţi.
Fostul mare handbalist Cristian Gaţu va găsi o explicaţie. A găsit-o el şi la tentativa de mită a neuitatului tandem Aihan Omer-Petre Paleu. Domnul Gaţu ne va explica excedat de ignoranţa noastră că un Mondial jucat înseamnă mai mult decît unul privit la televizor, experienţa acumulată în Suedia urmînd a ne ajuta în viitoarele competiţii. Ca simplu ascultător radiofonic, i-aş atrage atenţia asupra percepţiei din exterior. Pentru că am ajuns să luăm bătaie de la Algeria după ce am înscris 4 goluri într-o repriză şi a trebuit să transpirăm serios ca să batem Australia şi să ne bucurăm că o repriză am fost peste Croaţia, această aşa-zisă experienţă nu reprezintă decît o plimbare în Peninsula Scandinavă a unor băieţi care şi-au asumat mediocritatea.
Probabil că ne lipsesc metodele de antrenament şi antrenorii capabili să le pună în aplicare.
Probabil că Vasile Stîngă nu este omul potrivit pe banca naţionalei. Sau este doar în ipoteza că Gaţu ar vrea să scape de un adversar la şefia federaţiei, teorie pe care o resping cu hotărîre.
Sigur avem o problemă cu atitudinea de excursionişti a băieţilor purtători de I-Pod, care se încurajează cîntînd în cor „I’ll will survive” înaintea partidei contra Algeriei. Te pufneşte rîsul dacă nu ţi-ar da lacrimile de ciudă.
Îl rog să nu se simtă vizat de aceste rînduri pe Mihai Popescu, pentru care am o admiraţie aparte. Îi rog pe ceilalţi să se simtă vizaţi. Asta dacă nu sînt tot cu căştile pe urechi şi căciulile peste ochi.