Luminiţa de la capătul votului

A apărat. Ne-a apărat de toate slăbiciunile noastre. De aceea, a rămas cea mai bună

Acum o lună, Evgheni Trefilov a întrebat-o de ce nu mai apără. Luminiţa n-a ştiut prea bine ce să-i răspundă. Trefilov este domnul acela […]

A apărat. Ne-a apărat de toate slăbiciunile noastre. De aceea, a rămas cea mai bună

Acum o lună, Evgheni Trefilov a întrebat-o de ce nu mai apără. Luminiţa n-a ştiut prea bine ce să-i răspundă. Trefilov este domnul acela cu faţă de colhoznic care antrenează naţionala de handbal a Rusiei. Trefilov nu are faima unui bărbat care se poartă frumos cu femeile. Trefilov este însă unul dintre cei mai mari antrenori ai handbalului mondial şi vorbea serios cu Luminiţa. În poarta României făceau minuni Paula şi Talida, dar Trefilov continua să nu priceapă. De ce nu mai apără Luminiţa?

Luminiţa Huţupan s-a retras acum doi ani pentru că vine un moment cînd trebuie să te opreşti. Tu şi numai tu ştii cînd ţi-ai atins preaplinul. Ştii şi simţi. Luminiţa mai putea să apere, dar a renunţat fiindcă viaţa nu trebuie să fie doar o succesiune de încercări, lupte, sacrificii, renunţări. Oboseala minţii este uneori peste aceea a muşchilor şi a tendoanelor. Previzibil, Luminiţa a renunţat doar pentru a-şi urma sub altă formă predestinarea. Ea continuă să supravegheze spaţiul acela de 6 metri pătraţi delimitat de două bare verticale şi una orizontală. Paula şi Talida sînt dovada că, dincolo de oboseală, stres şi uzură, ne retragem şi pentru a le face loc altora.

De ce Luminiţa, dacă nu mai apără de doi ani? Pentru că Luminiţa a fost desemnată prin vot cel mai bun portar al tuturor timpurilor din handbalul feminin. Scrutinul s-a desfăşurat pe site-ul Federaţiei Internaţionale, unde mai mult de 7.000 de participanţi au fost de părere că românca merită titlul. Putem bănui că mulţi compatrioţi utilizatori de Internet au contribuit la stabilirea rezultatului anchetei, iar o analiză rece ne-ar arăta că învinsele Luminiţei – norvegianca Cecile Legranger, daneza Lene Rantala şi rusoaica Tania Djandjagava – au şi ele aceeaşi îndreptăţire la glorie. Totuşi, ideea de bază nu se alterează.

Înainte sau după Legranger ori Rantala, Luminiţa a marcat într-un chip foarte personal istoria handbalului. În afara curajului de a apăra şi cu faţa la nevoie, peste durerea degetelor rupte din dorinţa care învingea spritul de conservare, a rămas recordul incredibil al celor 10 goluri înscrise de Luminiţa în porţile apărate de „celelalte”. 10 goluri din aruncări de la o poartă la alta! O nebunie de record pentru că românca mai punea la bătaie şi altceva în afara curajului. O minte ascuţită şi o mînă sigură din care se năşteau multe din contraatacurile care astăzi ne cam lipsesc. Sigur, dacă o veţi auzi povestind despre toate astea pe eroina noastră, totul vi se va părea banal. Aşa sînt campionii, nişte fiinţe banale care ne înflăcărează pe noi, extraordinarii.