Dinamo pe modelul Barcelona
Minus board-ul. Și sigur că titlul poate stârni zâmbete. Unii se vor încrunta nedumeriți. Hai să nu comparăm regina nopții de pe Camp Nou cu bălăriile din Groapă!
Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.
Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca Barcelona, membrii cotizanți, așa-numiții socios, sunt cei care decid destinele clubului.
Ei aleg președintele executiv și, prin reprezentanți, participă activ la luarea deciziilor.
15.000 pentru o idee
Barcelona numără în momentul de față peste 170.000 de socios. Aceștia tocmai au votat pentru alegerea lui Joan Laporta în funcția de președinte.
Actualizat în timp real, site-ul DDB afișa în dimineața de 9 martie numărul de 14.657 de membri. În valoare absolută, diferența dintre socios catalani și cei dinamoviști este foarte mare.
În context, pentru o asociație care nu are în spate peste un secol de istorie, ci doar câțiva ani de existență simbolică și unul de activitate efectivă, nu este rău deloc.
Să pui laolaltă aproape 15.000 de oameni care cred într-o idee, iată o întreprindere care necesită și curaj, și competență, și viziune.
Ideea de bază este salvarea lui Dinamo din criza fără precedent provocată de falșii investitori spanioli. Salvarea, apoi renașterea.
Sau o utopie?
Problema este că nenumărate idei frumoase s-au dovedit utopii, istoria umanității s-a tot lovit de ele. Dar este o utopie proiectul la care au aderat cei 15.000 de suporteri?
Numerele afișate la zi pe site-ul DDB spun că nu. Suma de 4.137.040 lei, bani strânși din abonamente, la care se adaugă 450.945 de lei din donații, 2.034.230 din sponsorizări și evenimente, plus încă 510.090 din comercializarea tricourilor personalizate, dar mai ales acei 5.641.201 lei virați către FC Dinamo 1948 anunță că organismul este cât se poate de viu și de activ.
Ai impresia că te afli în fața unei mașini care se încarcă pe măsură ce merge. Motorul toarce, toarce, dar la un moment dat se aude un hârâit. Chiar un zgomot alarmant, de fier care freacă pe fier.
Curat arbitrar, coane Andrei!
Sub capotă, surpriză! Motorul nu e așa curat. Aflăm că board-ul (organismul decident al DDB, ca să vorbim pe românește) s-a constituit arbitrar.
Pentru cine nu știe, Andrei Gerea este membru de vază al programului DDB. Adi Florea insistă să afle ce și cum, cine face parte din board. Pentru transparența unui proiect aplaudat până și de dușmanii istorici.
Pentru cumnatul meu, ddb-ist de asemenea, plusează ziaristul în dialogul cu domnul Gerea. Elias Bucurică, Tararache, Alexandru Anghel, un reprezentant al unei case de avocatură, Cristi Hîldan și Marian Iuhasz, vine răspunsul.
Curat arbitrar acest board, coane Andrei! Ba chiar curat murdar, dacă ne aducem aminte ce fapte de vitejie au în spate unii dintre cei amintiți pe ordin de unitate. Deci la proiecte noi, tot noi? Adică ei?
Dreptul la o lămurire
Iuhasz, sponsor important care a acoperit datorii de 100.000 de lei la final de 2020, tocmai a acuzat lipsa de comunicare de la vârful DDB.
Nu vi se pare că dl Iuhasz a folosit un eufemism pentru a descrie ceva mai grav? Mesajul lui este explicit, deși Gerea susține că omul de afaceri filantrop nu s-a retras din board, ci doar din grupul respectiv de WhatsApp.
Serios, adică Iuhasz nu mai urmărește aceleași bancuri și filmulețe pe WhatsApp cu Elias și Tararache, la asta să se fi limitat gestul lui? Asta era lipsa de comunicare?
Cred că 14.657 de oameni, minus membrii board-ului, au dreptul la o lămurire. Pentru că altfel cad și toate celelalte numere afișate atât de transparent pe site. Cade totul, iar ideea zboară ca un fum greu mirositor deasupra Gropii.