Ilie, egoismul demnităţii
Nimeni nu a vorbit despre demnitate. Ce cuvînt mare, nu-i aşa? Şi preţios. Cam aşa cum îl percepem noi pe Ilie. Preţios, năzuros, comod, cosmopolit, un pic închipuit, niţeluş snob. Pictor amator şi colecţionar profesionist, dar, dom’le, e şi antrenor?, […]
Nimeni nu a vorbit despre demnitate. Ce cuvînt mare, nu-i aşa? Şi preţios. Cam aşa cum îl percepem noi pe Ilie. Preţios, năzuros, comod, cosmopolit, un pic închipuit, niţeluş snob. Pictor amator şi colecţionar profesionist, dar, dom’le, e şi antrenor?, se întreabă febril antrenorii perfecţi care zac în fiecare dintre noi. Ilie cel elegant şi prea puţin apt să ţină la tăvăleală. Să încaseze. Ironiile lui Gigi, fluierăturile şi sudalmele galeriei. El nu ştie să închidă ochii cînd e scuipat, bătut cu bulgări de zăpadă, oricum nu a apucat anotimpul, şi nu aplaudă cînd rudele de gradul întîi intră în tocătorul aceleiaşi galerii.
A cedat uşor? La primul impuls? Poate. Dar a pleca atunci cînd patronul începe să te sune prea insistent, cînd lumea îţi cere demisia la prima poticnire, cînd simţi că nu eşti şi, de fapt, nu ai fost dorit niciodată, deşi tu nu ai trădat nici cu fapta, nici cu gîndul, ei bine, ăsta nu e un gest de laşitate. Poţi fi considerat naiv, idealist, romantic, dar nu laş. Pentru că el nu şi-a abandonat serviciul, ci visul. Sună strident de metaforic, dar toate cuvintele şi toate acţiunile lui Ilie de cînd se aşezase pe banca Stelei vorbeau despre o mare pasiune. Nopţile nedormite nu sînt invenţii sau figuri de stil ale jurnaliştilor.
N-a reuşit. Nu vom şti de ce, dar e sigur că omul care a dat goluri pentru Steaua cît toate armatele de străini venite în ultimii 20 de ani suferă de o mîndrie pe care mulţi dintre noi am abandonat-o, ascunzîndu-ne în spatele minciunii despre adaptabilitate. Da, plecarea lui Ilie este şi o dovadă de egoism. Omul doreşte să-şi trăiască viaţa. Acea viaţă pe care şi-a cîştigat-o din fotbal, nu aceea în care te transformi în debitorul lui. Ilie a ieşit din vis cu ochii larg deschişi. S-a scuturat, a apărut în faţa oamenilor şi a vorbit. Ceilalţi au rămas în coşmar, luptîndu-se cu umbra celui exilat într-o cameră de hotel din Strasbourg.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele