O ciocolată pentru Iga!

A descompune. A citi. Acestea sunt verbele definitorii pentru inteligența jocului Simonei, care a învins-o pe Swiatek dezvelindu-i slăbiciunile

Dragul de Mats merită un premiu! O dăduse favorită pe Iga Swiatek, iar ăsta era semn bun pentru cei care cunoșteam istoria. Mai rău era invers. Aproape de fiecare dată când septuplul campion de Grand Slam pronosticase victorii ale Simonei, al cărei admirator constant este, se întâmpla invers. Vă dați seama ce ușurare a fost când i-a spus Barbarei Schett că el merge pe mâna tinerei poloneze!

Rău, adică bun!

Dincolo de faptul că Mats Wilander ar intra în faliment dacă și-ar juca banii la pariuri sportive, analiza făcută el și de Tim Henman în studioul Eurosport avea miez. Amândoi insistaseră asupra forței și preciziei loviturilor Igăi, dar avertizau că puterea de luptă a Simonei este o armă solidă, capabilă să deregleze orice adversar. Mai ales unul foarte tânăr. Mai observau ceva foarte interesant cei doi. Românca joacă mai bine atunci când este provocată, nu când este prea liniștită. Nu în condiții de confort mental, ci în situații de adversitate. A fi rău în sport înseamnă a fi bun!

Când Iga a ațâțat focul…

Obraznică, Iga Swiatek a invitat-o în meci pe Simona atunci când a câștigat primul set cu 6-3, după ce reușise să salveze un break la 3-3, realizând ea apoi break-ul la corul de 4-3. A fost primul game în care campioana de la Wimbledon servise mai slab, poloneza profitase și fugise la vestiare cu un set pe care adversara un pic neatentă îl scăpase printre degete. Alta în locul Simonei ar fi început să adulmece dezastrul de anul trecut, de la Roland Garros. Să își dea ochii peste cap, să invoce o Divinitate absentă. Alta, da. Ei însă atât i-a trebuit, ca Swiatek să ațâțe nițel focul. A strâns pumnul, s-a bătut peste șold. Ia hai, fată, să ne luptăm!

Descompunerea, secvență cu secvență

6-1 în setul secund cu doar 3 greșeli neforțate în contul Simonei înseamnă o demonstrație. Inteligentă, nu doar activată emoțional, Simona a descompus secvență cu secvență jocul domnișoarei care nu greșea nimic. Ba uite că dacă îi dai multe returi pe rever, eventual și liftate, dacă insiști să îi trimiți mingi pe corp, să nu îi oferi unghiuri, iar ritm nici atât, teribila Iga devine vulnerabilă. Scoasă din ghete de constanța Simonei, răsfățatul copil minune a început să împrăștie loviturile, să se precipite și să apeleze la soluții fanteziste. Iar asta nu pentru că ar fi fost brusc părăsită de inspirație. Întunericul coboară implacabil în mintea oponentelor fiindcă Simona este aceea care le trage cortina. Ea le împinge la greșeală, ele doar se supun, parcă hipnotizate.

Acest cinism atât de dulce

2-0, 2-2, 4-2, 5-3, 6-4. Victorie Halep, sfârșitul coșmarului. Care nu a fost totuși decât un vis cu balauri din hârtie creponată. Swiatek a încercat să rupă lanțurile în setul decisiv, dar era prea târziu. Halep și-a permis la un moment dat să abordeze meciul chiar economicos, să nu arunce în luptă toate resursele. Această formă de cinism distruge fizic, dar mai ales psihic adversarul. Lucru pe care l-a experimentat pe propria piele și domnișoara cu 10 ani mai tânără, atinsă din cauza tensiunii nervoase și de un alarmant tremur al capului.

Serena și dresoarea de balauri

O victorie necesară, care pune lucrurile în ordine. Încă un obstacol culcat la pământ în drumul foarte complicat spre finală. Serviciul puternic, constant și variat a însoțit-o pe Simona ca un prieten fidel pe parcursul întregului meci. Lucru esențial pentru ce urmează. Căci urmează Serena. Acea Serena care nu poate uita mirosul de iarbă arsă din finala de la Wimbledon. Reîncărcată, Dumnezeu știe cum în pragul frumoasei vârste de 40 de ani, campioana americană arată periculos de bine. Dincolo de fileu o așteaptă însă îmbânzitoarea (e voie să zicem dresoarea?) de dragoni, cu biciul în mână și privirea care deoache.

Privește pendulul, Serena, și visează că ești iar copil, că mama Oracene te leagănă și tu doormi, doormi! Iar tu, dragă Iga, mănâncă o ciocolată. Așa și-a tratat amarul Simona după înfrîngerea de la Roland Garros. Se vede că i-a prins bine.