Dorel la serviciu

Un loc de muncă. Asta a fost Steaua pentru Dorel Stoica. Adevăr grăi gura fotbalistului! Sigur, dacă omul era amator de floricele lingvistice ca antrenorul pe care-l părăseşte, ne-ar fi desfătat cu o declaraţie mai tare. Fiindcă ne place să […]

Un loc de muncă. Asta a fost Steaua pentru Dorel Stoica. Adevăr grăi gura fotbalistului! Sigur, dacă omul era amator de floricele lingvistice ca antrenorul pe care-l părăseşte, ne-ar fi desfătat cu o declaraţie mai tare. Fiindcă ne place să fim minţiţi. Şi nu oricum, ci frumos. Ia să ne închipuim ce ar fi spus un Dorel cu talent literar. „Am visat din copilărie să ajung acolo unde mîngîia gazonul Lăcătuş”. Sau ” În Ghencea mi-am dat întîlnire cu legenda”. Dorel însă îl are drept model oratoric pe nea Piţi. În plus, a ales să fie sincer. Atît de sincer că n-a zis nici ceva inspirat din repertoriul lui Ilie. Cum ar fi: „Am plecat fortuit din Ghencea!”.

Dorel Stoica este un jucător onest, cu simţul măsurii şi al pasei exacte. A apărut tîrziu în fotbalul cu expunere. Cîteva luni a avut serviciu la Steaua, iar acum îşi ia transferul la Craiova. Probabil cu acordul ambelor părţi. Reîntîlnirea cu fosta şi viitoarea echipă îi prilejuieşte totuşi o remarcă sentimentală. „Merg cu sufletul la Ştiinţa”. Imediat ţine să ne asigure că atît timp cît a jucat în roşu şi albastru nu a făcut-o cu gîndul la alte combinaţii de culori. Asta pentru că a fost acuzat de malpraxis, cum se spune pe la medici. Eterna suspiciune. Eterna şi fascinanta suspiciune din care se hrăneşte fotbalul nostru. Uite că există ceva etern în acest colţ de lume din altă lume. Un loc în care e nevoie şi de tipi ca Dorel. Funcţionari eficienţi cu crampoane.